România are unul dintre cele mai mici decalaje salariale de gen din Uniunea Europeană: 3,6%, potrivit datelor Eurostat pentru 2023, față de o medie europeană de aproximativ 12%. La prima vedere, cifra poate părea o veste bună. În realitate, ea poate funcționa și ca o formă de liniștire statistică: un procent mic creează impresia că problema este aproape rezolvată, semnalează CONAF într-un comunicat de presă.
Pe 7 iunie 2026 a expirat termenul până la care statele membre ale Uniunii Europene trebuiau să transpună Directiva (UE) 2023/970 privind transparența salarială și aplicarea principiului remunerării egale pentru muncă egală sau muncă de valoare egală. În România, momentul a trecut aproape neobservat. Cele două fapte sunt legate: tocmai pentru că decalajul agregat pare redus, nevoia de măsurare mai precisă pare mai puțin urgentă.
Însă un decalaj salarial mic, calculat ca medie, nu spune suficient despre mecanismele reale din economie. El nu arată ce se întâmplă în interiorul firmelor, între angajați aflați pe poziții comparabile, cu responsabilități similare. Nu arată diferențele care apar după promovări, după concedii de creștere a copilului sau după întreruperi de carieră. Nu arată dacă femeile și bărbații au aceleași traiectorii salariale după 5, 10 sau 15 ani de muncă.
Cercetarea economistei Claudia Goldin, laureată a Premiului Nobel pentru economie în 2023, a arătat că o parte importantă a diferențelor salariale nu poate fi explicată doar prin alegerea unor ocupații diferite sau prin nivelul de educație. Decalajul se adâncește în legătură cu maternitatea, continuitatea carierei, distribuția muncii de îngrijire și modul în care companiile recompensează disponibilitatea permanentă, orele lungi și traiectoriile profesionale fără întreruperi.
Aici intervine importanța Directivei privind transparența salarială. Ea cere instrumente prin care diferențele să fie identificate mai exact: raportare, comparații pe categorii de lucrători, acces la informații despre criteriile de remunerare și, acolo unde este cazul, evaluări comune ale remunerației. Cu alte cuvinte, directiva nu este doar o obligație birocratică europeană, ci un instrument de diagnostic economic.
Pentru România, problema nu este doar dacă decalajul oficial este mic. Problema este dacă economia românească are suficiente instrumente pentru a vedea unde apar diferențele, cum se acumulează și ce costuri produc. Un procent agregat poate ascunde rupturi de carieră, subevaluarea muncii de îngrijire, pierderi de productivitate și un potențial economic insuficient folosit.
„Un decalaj mic nu înseamnă o problemă mică. Înseamnă o problemă pe care n-o vezi încă. Procentul de 3,6% nu ne spune că femeile sunt plătite corect – ne spune doar că nu ne-am uitat destul de aproape. Directiva ne dădea lupa. Am ratat termenul de a o folosi”, spune dr. ec. Cristina Chiriac, președinte CONAF.
Mecanismul din spatele cifrei și costul real al muncii pe care economia românească nu o contabilizează fac obiectul raportului „Starea economică a femeii române în 2026”, aflat în curs de finalizare.
Despre CONAF
Confederația Națională pentru Antreprenoriat Feminin – CONAF este una dintre cele mai importante organizații din România dedicate promovării antreprenoriatului, dialogului cu autoritățile și elaborării de politici publice pentru creștere economică sustenabilă. Organizația susține antreprenoriatul românesc și dezvoltarea unei culturi antreprenoriale moderne, echitabile și incluzive.