Noua directivă a gazelor deschide calea pentru o abordare comună a UE privind importurile din Rusia

0

Acordul Consiliului UE cu privire la mandatul de negociere, obținut de Președinția României la Consiliul Uniunii Europene, a venit mai degrabă ca un succes neașteptat, în special după îndelungi amânări în timpul celor două mandate anterioare, cel al Bulgariei și cel al Austriei. Acordul arată poziția comună a Comisiei Europene și a Consiliului UE, înainte de negocierile cu Parlamentul, și semnalează o unitate abia descoperită pentru conservarea și chiar și exportarea acquis-ului comunitar în domeniul energetic. Acordul întărește rolul Comisiei în încheierea acordurilor interguvernamentale (IGA) pentru reglementarea conductelor de import în viitor, ceea ce este un transfer important de competențe de la statele membre către UE. Totuși, drumul rămâne lung și amenințat de numeroase obstacole.

Temă fierbinte pentru companii și consumatorii finali

Securitatea energetică este un concept înșelător atunci când vorbim despre rutele de tranzit ale gazelor din Rusia către Europa, dat fiind faptul că se pot aduce argumente puternice, din perspectiva securității energetice, atât pentru, cât și împotriva Nord Stream 2 sau a Turkish Stream. Pentru Germania, Austria și Bulgaria, de exemplu, un intermediar în minus înseamnă o veste bună; mai puține griji cu privire la infrastructură ucraineană învechită, contracte directe cu producătorii ul de gaze și perspectiva unor aranjamente de preț cu mult mai avantajoase. Cea din urmă are o importanță majoră pentru Germania, dat fiind faptul că industria sa este alimentată în cea mai mare măsură cu gaze naturale din Rusia. Atunci când grupuri industriale gigant precum BASF – care consumă anual la fel de mult gaz cât Danemarca, de exemplu – încep să privească înspre piața americană, unde prețul gazului este mult mai mic decât acasă, este clar că economia (locală) tinde să bată politica (fie ea și comună).

Acordul obținut sub Președinția României la Consiliul Uniunii Europene este un important pas înainte, „o mare șansă, deoarece este o mișcare consistentă cu Uniunea europeană a Energiei”, observă Kirsten Westphal, Asociat Senior la Stiftung Wissenschaft und Politik, Institutul German pentru Afaceri Internaționale și de Securitate, unul dintre cele mai mari grupuri de experți în domeniul politicilor internaționale din Europa. “Ce am observat în poziția Germaniei din ultimul an a fost faptul că s-a cantonat în actualul status quo, într-o poziție foarte legalistă, ignorând cumva procesul politic și progresul către o Uniune europeană a Energiei”, a comentat ea în timpul unei dezbateri organizate la Bruxelles de Centrul pentru Politici Europene. Cu toate acestea, ea a avertizat că prețurile pentru energie vor reprezenta o problemă inclusiv din perspectiva publicului general, din întreaga Europă, cu ocazia alegerilor europene.

Dreptul, mai presus decât forța

Europa ca întreg și fiecare dintre statele membre sunt prinse într-o luptă confuză între comerț și bani vs. politică și securitate. Iar cazul Suediei este destul de grăitor: în 2018, Suedia critica proiectul Nord Stream 2, dar s-a alăturat Finlandei și Germaniei și a acordat Rusiei permisele necesare, oficialii suedezi declarând cu nu au avut putut să refuze propunerea legată de Nord Stream 2, în lipsa unei baze legale pentru o astfel de decizie.

“Ce am încercat să facem în Uniunea Europeană este să aderăm cu toții la principiul că dreptul trebuie să fie mai important decât forța; trebuie să aplicăm legea, nu decizii politice”, a reafirmat Carl Bildt, fost ministru de Afaceri Externe al Suediei.

O parte din ceea ce face noua Directivă privind gazele este să extindă reglementările existente din UE la conductele de tranzit extern, în principal extinderea reglementărilor privind accesul terților, separarea proprietății și regulii de supraveghere a pieței, pentru a putea asigura o competiție eficientă pe piața de gaze naturale din UE.

“Ce vrea Rusia? Rusia își dorește un Gazprom puternic cu o poziție cât mai puternică, de preferat un monopol asupra piețelor Europene de gaz”, spune Carl Bildt. “UE este interesată de propria sa securitate energetică, fără doar și poate, iar acest lucru înseamnă că este interesată ca în sistemul de tranzit al gazelor naturale să dispună de surse diferite și diferite posibilități de a-și satisface nevoile energetice”, a continuat el. Carl Bildt a insistat, de asemenea, și asupra faptului că stabilitatea Ucrainei este esențială pentru stabilitatea Europei: “Dacă o țară europeană importantă poate fi destabilizată, aceasta poate reprezenta începutul unei alte istorii, iar această poveste nu va fi despre o Europa stabilă”.

Ucraina se teme că ar putea fi complet ocolită începând cu 2020

“Dacă ne uităm la modul în care au evoluat negocierile trilaterale (dintre Ucraina, Rusia și UE), în prezent nu am niciun motiv să privesc cu optimism posibilitatea de a avea o înțelegere rezonabilă”, a spus Yuri Vitrenko, director executiv al Naftogaz. Dacă Nord Stream 2 este finalizat, în 2020 nu va mai exista niciun tranzit al gazului prin Ucraina, a comentat acesta. “Gazprom se va folosi de orice scuză pentru a muta întregul tranzit al gazului prin conducta Nord Stream 2 , lucru care va costa Ucraina 2.5 miliarde de euro pe an, din veniturile provenite din tranzitul de gaze naturale, aproximativ 4% din PIB-ul său. “Rusia pregătește se deja pentru scenariul în care din 2020 nu va mai exista niciun tranzit prin Ucraina”, a continuat reprezentantul Naftogaz. “Acum vinde mai mult gaz către Europa și folosește mai multe depozite de gaze subterane pentru a putea să-și îndeplinească obligațiile contractuale în situația în care Nord Stream 2 va fi întârziat”.

Viceministrul pentru Afaceri Externe al Ucrainei pe probleme de integrare europeană, Olena Zerkal, a insistat asupra faptului că țara sa este hotărâtă să continue să creeze și să adapteze cadrul juridic național în baza legislației europene, pentru că ”pentru noi, aceasta este singura asigurare pe care o avem împotriva Rusiei”. “Noi nu ne împotrivim unor noi conducte sau diversificării căilor de alimentare”, adaugă ea. “Noi spunem doar că regulile ar trebui să se aplice tuturor jucătorilor din piață”. “Noi cerem Europei să dovedească inteligență și să nu mențină cu Rusia relații de tipul “business as usual”, în ciuda tuturor agresiunilor exercitate asupra Ucrainei, deoarece este posibil ca Ucraina să nu fie ultimul caz de agresiune din partea Rusiei”, a mai declarat Olena Zerkal.

Regulile comune ajută economia

Comentând acordul obținut de Consiliul UE pentru modificarea Directivei gazele, ea a declarat: “Suntem foarte recunoscători Președinției românești deoarece a făcut posibilă adoptarea acestor modificări la Directiva gazelor. Noi le susținem de peste un an, deoarece considerăm că aceasta este modul în care putem avansa spre o bază juridică comună pentru toți operatorii de pe piața europeană.” La cererea energynomics.ro, Olena Zerkal a comentat și impactul modificărilor recent agreate de Consiliul UE: “Acum foarte mult va depinde de modul în care vor fi implementate aceste modificări, iar aici un rol principal va avea Comisia Europeană. Noi considerăm, în continuare, că cea mai evidentă și mai corectă metodă de a reglementa Nord Stream 2, în cazul în care se va construi, ar fi un acord între Comisie și Rusia, în cadrul căruia să se rezolve toate problemele.”

La rândul său, Vitrenko, a avansat și posibilitatea de a obliga Rusia să accepte aceleași reguli ca și ceilalți operatori din piața Europeană. “Noi susținem producătorii de gaz din Asia Centrală care pot trimite gazul prin Rusia și prin Ucraina către piața europeană. Acest lucru ar fi benefic pentru consumatorii din Germania, pentru că prețurile vor scădea. De asemenea, ne-am dori să avem producători independenți în Rusia, incluzând companii europene, companii germane, care să poată să exporte gaz către Germania, de exemplu, folosind sistemul din Ucraina sau orice alt sistem de transport. De asemenea, ne-am dori ca și companiile europene să poată cumpăra gaz rusesc, chiar și de la Gazprom, la granița Ucraina-Rusia, și să poată rezerva capacitățile de tranzit ale Ucrainei, iar Rusia să permită acestor companii să decidă în ce fel doresc să folosească gazele naturale. Problema noastră este că Rusia blochează în mod ilegal folosirea sistemului de tranzit al Ucrainei, pentru utilizarea exclusivă de către Gazprom.”

Singurul avantaj pe care Ucraina și Europa îl au împotriva Rusiei este să clarifice faptul că nu va exista niciun Nord Stream 2, în cazul în care ruta prin Ucraina nu este securizată, a mai adăugat Yuri Vitrenko. Rusia și Gazprom trebuie mai întâi să joace după reguli, să accepte și să urmeze toate deciziile tribunalelor de arbitraj, să deblocheze tranzitul de gaz din Asia Centrală, să deblocheze exportul pentru producătorii independenți, să lase companiile europene să cumpere gaz rusesc la graniță și numai după ce toate acestea au fost rezolvate ar trebui să primească acceptul să acționeze prin Nord Stream 2. “Dar în asemenea condiții, nici nu vor mai construi Nord Stream 2, pentru singurul motiv pentru care au nevoie de Nord Stream 2 este ca să poată să abuzeze în continuare de poziția dominantă pe care o au în piața europeană”, a finalizat Vitrenko.

SUA: Firmele care activează în sectorul rus de export al energiei riscă sancțiuni semnificative

Nicole Gibson, Director Adjunct pentru Diplomație energetice în Europa din cadrul Departamentul de Stat american, a insistat asupra riscurilor geopolitice pe care le presupune Nord Stream 2 – divizează Europa și slăbește Ucraina. Atât aceasta, cât și Turkish Stream, au fost etichetate de către Nicole Gibson ca fiind “conducte diversive”: “Aceste conducte vor diviza și vor întări capacitatea Rusiei de a-și folosi resursele energetice pentru constrângere politică și influență malignă”.

Ea a cerut liderilor UE să ia măsuri decisive pentru a se asigura că Nord Stream 2 nu va exista. Cu toate acestea, pe măsură ce SUA se prezintă din ce în ce mai puțin ca partener strategic al Europei, și tot mai mult ca un partener comercial, în ceea ce privește energia (LNG, de exemplu), dar și în ceea ce privește cooperarea politică și militară (în cazul NATO, acest lucru este cel mai vizibil), apelul SUA ajunge doar la cei deja convinși. În aceste condiții, un factor crucial este măsura în care SUA sunt dispuse să sancționeze companiile europene implicate în construcția Nord Stream 2. În acest moment, SUA se rezumă la strategia de a influența deciziile companiilor numai prin amenințarea cu sancțiuni, dar fără vreo indicație cu privire la măsurile concrete pe care le-ar putea lua.

_____________________________________________

Articolul a apărut inițial în numărul din martie 2019 al energynomics.ro Magazine.

Dacă vrei să primești prin curier acest număr (martie 2019), în format tipărit sau electronic, scrie-ne la adresa office [at]energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție. Toate numerele anterioare sunt accesibile AICI, în format electronic.

Share.

Despre Autor

Gabriel Avăcăriței

Jurnalist experimentat atât în mass-media tradiționale, cât și în cele noi, Gabriel este redactorul șef al energynomics.ro din 2013. Excelentele sale abilități de comunicare, organizare a informației și editare sunt puse la treabă zi de zi, pentru a dezvolta proiectele platformei de comunicare energynomics.ro: site-ul, revista, emisiunea TV și evenimentele proprii.

Lasă un comentariu