Eforturile finanțate de UE pentru a stimula adoptarea tehnologiilor de captare și stocare a dioxidului de carbon (CSC) au eșuat în mare parte din cauza lipsei de coordonare și a strategiilor pe termen lung, care a alungat investitorii, potrivit unui raport al Curții de Conturi Europene.
Comisia de supraveghere a UE a analizat programele de finanțare lansate între 2008 și 2017 în Germania, Olanda, Polonia, Spania și Regatul Unit, însă a constatat că acestea nu și-au atins obiectivele.
În cadrul Programului energetic european pentru redresare (EEPR) și al Rezervei Noilor Participanți (NER300), a fost disponibilă o finanțare de 3,7 miliarde de euro pentru a investi în proiecte care ar putea demonstra viabilitatea comercială a CSC.
Numai un proiect, finanțat în cadrul EEPR din Spania, funcționează în prezent, dar nu are o scară comercială. Alte patru proiecte au fost închise timpuriu, iar altul, în Olanda, a obținut un permis de stocare a carbonului, dar instalația nu este utilizată.
NER300 a urmărit să finanțeze opt proiecte, dar la prima cerere de ofertă nu a acordat nici un fond, după ce Comisia Europeană a ajuns la concluzia că nu s-au îndeplinit cerințele legale necesare.
De exemplu, trei proiecte din Marea Britanie au fost anulate, deoarece guvernul britanic a dispus dependența fondurilor proprii alocate de o competiție națională care se desfășura în acel moment. O a doua cerere de ofertă a fost de asemenea nereușită, după ce Marea Britanie și-a anulat schema de sprijin, în 2015, potrivit Euractiv.com.
Tehnologia CSC prevede captarea emisiilor instalațiilor industriale și îngroparea lor în subteran, adesea în câmpurile de petrol și gaze epuizate. Tehnologia a fost inițial prezentată ca un glonț de argint pentru a aborda emisiile centralelor electrice pe cărbune, dar nu a reușit să-și atingă scopul, deoarece energiile regenerabile au devenit mai ieftine.
Cu toate acestea, CSC este văzută ca una dintre puținele opțiuni disponibile pentru a aborda emisiile provenite din industriile grele, cum ar fi oțelul și cimentul, care au o intensitate ridicată a emisiilor de carbon.
Oamenii de știință europeni au încercat recent să revigoreze interesul pentru CSC, avertizând că menținerea încălzirii globale cu mult sub 2°C – obiectivul principal al Acordului de la Paris – va fi „mai dificilă, mult mai scumpă și mult întârziată” fără aceasta.
Având în vedere că au fost alocate fonduri doar de NER300 proiectelor finalizate, a apărut rapid problema realocării a 500 de milioane de euro rămași necheltuiți.
Normele inițiale ale programului stipulau că sumele rămase vor fi rambursate statelor membre, dar o decizie a Comitetului Comisiei pentru schimbările climatice de la sfârșitul anului 2017 a dus la schimbarea obiectivelor și acum banii vor fi utilizați pentru a completa proiectele Băncii Europene de Investiții.