Moroieni, Dobrești și Sinaia 0 – hidrocentrale de istorie

###author###

Hidroenergetica românească a debutat la o scară relevantă din punct de vedere economic odată cu electrificarea. Între 1950 și 1960, amenajarea râului Ialomița a prilejuit o serie de reușite tehnice și a pus pe Valea Ialomiței câteva obiective hidrotehnice demne de menționat în manualele ingineriei. Chiar înainte de acestea însă, trei hidrocentrale au făcut istorie în România. Le-am văzut în funcțiune, alături de tinerii specialiști în energie, membrii ai programului Comitetului Național Român al Consiliului Mondial al Energiei (CNR – CME) Viitorii Lideri Energeticieni ai României (VLER).

Centrala de la Moroieni este activă de 61 de ani, cea de la Dobrești de 84 de ani, iar cea de la Sinaia are 130 de ani.

Toate cele trei unități arată că, îngrijite și utilizate corespunzător, echipamentele pot funcționa la parametri normali chiar și la zeci de ani după depășirea duratei de viață estimate la ieșirea din fabrică. Performanța este cu atât mai impresionantă cu cât totul s-a realizat prin măsurători și instrumente manuale, și nu cu ajutorul unor roboți de mare precizie veghind linia de asamblare.

Monumentul tehnic de la Dobrești

Hidrocentrala Dobrești a fost construită între 1928 și 1930. Cu cei 16 MW instalați, era atunci cea mai mare amenajare de acest fel din România, o poziție pierdută în favoarea primului hidroagregat pornit la hidrocentrala Stejaru de la Bicaz, în 1960. Unitatea este aprovizionată de apa lacului de acumulare de la barajul Bolboci, apă uzinată și de hidrocentrala Scropoasa, cu puterea de 12 MW.

Hidrocentrala Dobreşti a fost prima uzină din Europa echipată cu aparatură de automatizări Brown-Boveri. Aceasta a funcţionat neîntrerupt până în 1976 și are calitatea de monument tehnic. În Camera de Comandă tronează și astăzi fotografia profesorului Dorin Pavel, supranumit “părintele hidroenergeticii românești”, responsabil pentru coordonarea construcției. Cu mici reparații, cele patru turbine marca Pelton ale hidrocentralei funcționează ca în primele zile de viață și folosesc mare parte din componentele originale.

Banii pentru uzina Dobrești și pentru rețeaua de transport au fost asigurați de primăria București. Energia era transportată până în stația de transformare Grozăvești pe o rețea echipată cu 4 conductori, de la Dobreşti până la Târgovişte, și cu 6 conductori, de la Târgovişte la Bucureşti. La Târgovişte, linia se racorda printr-o staţie de transformare de la 60 kV la 110 kV cu linia de 60 kV ce venea de la Schitu Goleşti.

Moroieni – conexiunea dintre Ardeal și fostul Regat

La o distanță de circa patru kilometri de Dobrești, pe un drum greu de străbătut cu autoturismul, se găsește hidrocentrala Moroieni. Aceasta a fost inaugurată în prima jumătate a decadei 1950-1960 și are cu 1 MW mai puțin decât Dobrești. Hidrocentrala a fost o inițiativă româno-rusă. Cele două turbine, de 7,5 MW fiecare, au fost furnizate de URSS, dar produse în Austria. Generatorii erau de fabricație rusească, la fel și cablajul și transformatoarele.

Această bijuterie tehnică a fost modernizată în 2003 cu echipamente românești, cu ocazia aniversării unei jumătăți de veac de la punerea sa în funcțiune. Pe vremuri, stația făcea conexiunea între Ardeal și provinciile aflate în fostul Regat. Aici injectează energie în rețea nu doar centrala Moroieni, dar și Dobrești și Scropoasa, iar două linii ajung la Sinaia și Fieni.

Sinaia 0 – hidrocentrala de pe vremea regelui Carol I

Hidrocentrala Sinaia Zero este un exponat de muzeu “viu” datorită seniorității sale în sistem și a capacității de a funcționa perfect. A fost pusă în funcțiune tocmai în 1884 de Societatea Română pentru Întreprinderi Electrice și Industriale prin amenajarea râului Prahova și reprezintă o adevărată bijuterie a secolului 19. Proiectul hidrotehnic a fost realizat de celebrul inginer Elie Radu.

Centrala de 1 MW era la data inaugurării sale cel mai mare producător de curent electric din țară, cu o producție trifazată la frecvența de astăzi a sistemului național, 50 Hz. Centrala are patru grupuri a câte 240 KW fiecare, ultimul fiind adăugat în 1901. Din cele patru grupuri instalate, unul singur nu este dintre cele originale, după ce a fost schimbat aproape de 1930 cu un altul cu randamente superioare.

Castelul Peleș și-a luat la început energia electrică necesară pentru consum de la hidrocentrala Sinaia 0, prima din seria de hidrocentrale de mică putere care alcătuiec amenajarea Prahova: Peleș, Sinaia 1, Sinaia 2 și Sinaia 3. În 1899, hidrocentrala a fost conectată cu centrala termo-electrică Doftana printr-o linie de 8 kV, pe stâlpi de lemn.

Turbinele de tip Francis orizontal de 3.600 cai-putere au fost fabricate de firma Voight, fiind primele turbine de acest fel montate in Europa, iar generatoarele electrice au fost fabricate de AEG și de Siemens AG & Sachsenwer. Datorită conservării echipamentelor originale, reprezentanții celor trei firme le-au solicitat, oferind la schimb variantele lor moderne. Oferta nu a fost acceptată de partea română. Într-o secțiune a clădirii hidrocentralei este amenajat și un muzeu cu echipamente energetice de epocă realizate în România.

Tehnica mecanică utilizată în toate cele trei obiective este completă, iar ele continuă să producă energie spre uimirea inginerilor și a celor care le vizitează. Tinerii din VLER și fiecare dintre noi are astfel la îndemână o întreagă tradiție industrială stocată în metal și piatră, o bază solidă pentru carierele și reușitele viitoare.

—————————————————-

Articolul integral poate fi citit în numărul din noiembrie al energynomics.ro Magazine.

Dacă vrei să primești gratuit numărul următor (martie 2015), în format tipărit, scrie-ne la adresa office@energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție.

Share.

Lasă un comentariu