Acasă » Regenerabile » Biomasă » Micro-cogenerarea – bune practici pentru încurajarea investițiilor (Gheorghe Țucu)

Micro-cogenerarea – bune practici pentru încurajarea investițiilor (Gheorghe Țucu)

23 decembrie 2014
Biomasă
energynomics

În prezent, sistemele de micro-cogenerare se bucură de sprijin solid în Europa, în vreme ce în Statele Unite se dezvoltă profitând de raportul favorabil dintre prețul electricității și cel al gazelor naturale. Chiar fără scheme de sprijin dedicate, investiția în sisteme de micro-cogenerare este rentabilă și în România. De aceea, domeniul se va dezvolta, sistemele de micro-cogenerare fiind o soluție adaptată pentru amplasamentele unde consumul are loc acolo unde sistemul este instalat.

În Uniunea Europeană, încă din 2012 a fost publicată Directiva 27 privind eficiența energetică, urmată în anul 2013 de Propunerea de Rezoluţie a Parlamentului European şi de mai multe luări de poziţie ale COGEN Europe care subliniază avantajele majore ale sistemelor de cogenerare, atât din punct de vedere al creşterii eficienţei energetice, cât şi din punct de vedere al randamentului financiar al investiției.

Unul dintre aceste documente estimează că până în 2025 se vor instala în ţările UE sisteme de micro-cogenerare, pe gaz natural şi biogaz, cu o putere instalată ce însumează aproximativ 5 GW. Aceasta reprezintă o piaţă de aproximativ 10 miliarde de euro. Ritmul de creștere a sectorului este estimat să se mențină până în apropiere de anul 2040.

Stimulare prin preț și prin legislație

Există două stimulente principale pentru decizia de investiție într-un sistem de microcogenerare şi anume:

a) Raportul dintre preţul electricităţii utilizate de o locaţie şi preţul gazului utilizat drept combustibil pentru a alimenta un sistem de microcogenerare care va produce în locaţie atât electricitatea, cât şi căldura ce vor fi consumate, de asemenea, în locaţie. Ne referim la raportul dintre preţul/kWh pentru electricitate şi preţul/kWh pentru energia înglobată în gaz.

b) Legislaţia care promovează investiţia în sistemele de micro-cogenerare, acordând subvenţii (sub formă de bonus sau sub formă de tarif fix) pentru fiecare unitate de energie electrică produsă în regim de micro-cogenerare şi exportată în reţeaua de distribuţie a energiei electrice.

Primul stimulent este foarte puternic, mai ales în SUA unde raportul dintre preţul energiei electrice şi preţul gazului ($/kWh electric vs. $/kWh în gaz) este cuprins între 5 şi 7. Acest raport este şi va fi puternic influenţat de recentele descoperiri ale zăcămintelor de gaz de şist și de scăderile semnificative ale preţului gazului, în urma creşterii producţiei.

Spre deosebire de SUA, în Europa, raportul dintre preţul energiei electrice şi preţul gazului este mult mai mic, fiind în jur de 3 la nivel EU-28 în 2013, aşa cum rezultă din statisticile EUROSTAT. Raportul este puternic influenţat în Europa de subvenţionarea preţurilor, care distorsionează piaţa, de dependenţa de gazul rusesc şi de impactul punerii în funcţiune a centralelor eoliene şi solare din ultimii 5 ani. Este, însă, posibil ca odată cu descoperirea de noi zăcăminte de gaz, atât convenţional (Marea Nordului, Marea Neagră etc.), cât şi din argilite, acest raport să crească, favorizând investiţiile în sistemele de micro-cogenerare pentru consumul propriu, dar şi pentru vânzarea către traderii de energie electrică.

Al doilea stimulent, legislaţia care promovează investiţiile în sistemele de micro-cogenerare, este foarte prezent în ţările dezvoltate din Uniunea Europeană (Germania, Danemarca, Marea Britanie, Olanda). În aceste ţări, în paralel cu dezvoltarea legislaţiei europene, au fost introduse reglementări interne care stimulează investiţiile în producţia la locaţie pentru consumul propriu (on site), pentru a reduce sau chiar elimină:

  • pierderile «la generare» din termocentralele în condensație (care pot ajunge la 65% – 70%);
  • pierderile în reţelele de transport şi distribuţie (care sunt evaluate între 2% şi 4%);
  • costurile cu tarifele de transport şi distribuţie, mai ales cele de joasă tensiune, care pot ajunge să reprezinte până la 50% din totalul facturii de energie electrice cumpărată de un client de la furnizorul de energie electrică.

Mai mult, în aceste ţări, s-au dezvoltat „bune practici” aplicate în dezvoltarea şi punerea în funcţiune ale proiectelor de micro-cogenerare. Câteva dintre cele mai avansate pot fi găsite în Germania, Olanda, Marea Britanie și Franța.

TARIF FIX și GRANT Strategia Energiewende (tranziţia din energie) din Germania a promovat micro-cogenerarea ca una dintre tehnologiile care generează economii de energie în sectoarele rezidenţial şi comercial. Astfel, tehnologiile de micro-cogenerare sunt eligibile pentru bonusul de cogenerare, bonus care se adaugă la preţul pieţei pentru electricitatea produsă în micro-cogenerare şi vândută în reţea (feed în tarrif / tarif fix).

În plus, pentru a încuraja consumatorii să opteze pentru tehnologiile de micro-cogenerare pentru consumul propriu, atunci când cineva se decide să îşi schimbe centrala termică sau să facă o investiţie în creşterea eficienţei energetice a clădirii, utilizând un sistem de micro-cogenerare sub 20 kWe, va obţine un grant cu o valoare între 1.425 € şi 3.325 €, în funcţie de puterea instalată a sistemului.

VPP În Olanda şi Germania, sistemele de microcogenerare s-au dezvoltat inclusiv ca parte a unor proiecte pilot de tip “smart grid”, pentru a demonstra fezabilitatea unor soluţii de micro-cogenerare distribuită, sigure şi flexibile. Acestea au, în acelaşi timp, o amprentă de carbon foarte mică şi funcţionează ca centrale virtuale distribuite pe o arie largă – VPP. Virtual Power Plant (VPP) sunt grupuri de sisteme de generare distribuită a energiei, localizate într-o arie geografică largă, fără legătură fizică între ele şi operate de o entitate centrală care utilizează sisteme integrate de conducere în timp real.

CONECTARE SIMPLIFICATĂ În Marea Britanie există o procedură simplificată de conectare la reţea a sistemelor de generare pentru producţia proprie care livrează mai puţin de 16A pe fază (ER G83/2).

Conform acestei proceduri, instalarea sistemului de micro-cogenerare se face de către un instalator certificat care, odată ce unitatea este instalată, este obligat să notifice operatorul de reţea în maximum 28 de zile. La rândul său, operatorul este obligat să aprobe conectarea în cel mai scurt timp posibil.

ALTERNATIVĂ LA ECONOMISIRE În Franţa, din ianuarie 2011, micro-cogenerarea este eligibilă pentru certificatul de economisire a energiei (White Certificate). Tot în Franţa tehnologiile de micro-cogenerare sunt luate în calcul în metodologiile ultimului “cod al clădirilor” (RT 2012). În plus, instalarea unui sistem de micro-cogenerare este o alternativă la cerinţele de utilizare a energiei „verzi” pentru clădirile cu consumuri de 5 kWh/m2 pe an, iar persoanele fizice care îşi instalează micro-cogenerare beneficiază de reduceri de taxe.

Când merită să investești într-un proiect de microcogenerare

În România, raportul dintre preţul electricităţii şi preţul gazului variază între 3 şi 4, mai ales pentru locaţiile care cumpără energie electrică la joasă tensiune (spitale de mărime medie, hoteluri, centre spa cu piscine, clădiri medii de birouri etc.) şi 2,5 şi 3 pentru locaţiile care cumpără energie electrică la medie tensiune (spitale de mari dimensiuni, clădiri mari de birouri etc.)

Pentru locaţiile care cumpără energie electrică la joasă tensiune, un raport între preţul electricităţii şi preţul gazului în jur de 3 asigură o recuperare simplă a investiţiei în aproximativ 3 – 3,5 ani, cu o rată internă de rentabilitate cuprinsă între 11% şi 13% şi o valoare actualizată netă pozitivă la aproximativ 4-4,5 ani.

Dacă raportul ajunge la 4, atunci durata simplă de recuperare a investiţiei scade la 2,5-3 ani, iar valoarea netă actualizată devine pozitivă după aproximativ 3,5-4 ani, cu o rată internă de rentabilitate a proiectului cuprinsă între 12% şi 14%.

Pentru locaţiile care cumpără energie electrică la medie tensiune, un raport între preţul electricităţii şi preţul gazului în jur de 2,5 asigură o recuperare simplă a investiţiei în aproximativ 3,5 – 4 ani, cu o rată internă de rentabilitate cuprinsă între 11% şi 13% şi o valoare actualizată netă pozitivă la aproximativ 5-5,5 ani.

În privinţa legislaţiei române, în prezent nu există o schemă bonus în vigoare pentru promovarea investiţiilor în micro-cogenerare şi, în baza informaţiilor furnizate de autoritatea de reglementare nu se estimează că o astfel de schemă va fi în vigoare în viitorul imediat, deşi există o propunere transmisă către Comisia Europeană în acest sens.

Pe de altă parte, în acest moment, în România există un cadru de reglementare, este adevărat nu foarte explicit, care a permis instalarea şi funcţionarea câtorva aplicaţii de micro-cogenerare care produc energie electrică şi termică pentru consumul propriu, în condiţii de eficiență energetică şi randament al investiţiei care le recomandă a fi replicate şi în alte locaţii.

Estimăm că, în viitorul apropiat, indiferent de starea cadrului legislativ de promovare a investiţiilor în micro-cogenerare, domeniul se va dezvolta datorită randamentelor financiare ale investiţiilor, în cazul în care volumele de energie electrică şi termică generate vor fi consumate aproape în întregime în perimetrul locaţiei unde s-a instalat investiţia.

–––––––––––––––––-

Articolul integral poate fi citit în numărul din noiembrie al energynomics.ro Magazine.

Dacă vrei să primești gratuit numărul următor (martie 2015), în format tipărit, scrie-ne la adresa [email protected], pentru a te include în lista de distribuție.

Etichete:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *