Cosmin Ghiță, director general Nuclearelectrica: Energia nucleară poate oferi tot ce este necesar pentru decarbonizare

Cu marile proiecte în pregătire – modernizarea reactorului 1 și lansarea lucrărilor la reactoarele 3 și 4 – ne-am fi gândit că Nuclearelectrica (SNN) nu mai are timp de nimic altceva! Și totuși, compania inițiază și alimentează dialogul public despre reactoarelor mici modulare (SMR), tehnologie pe care își propune să o aducă în România. Am discutat cu Cosmin Ghiță, directorul general al Nuclearelectrica, despre toate acestea și despre ce ar trebui să se întâmple în 2021 pentru a-l numi „Anul Nuclearelectrica”.

Stimate domnule Cosmin Ghiță, 2020 a fost nu doar anul pandemiei, deși sunt convins că și pentru Nuclearelectrica aceasta a însemnat o provocare majoră din perspectiva securizării activității operaționale și a protecției sănătății angajaților. 2020 a fost însă anul unei rapide și ample schimbări de strategie în privința parteneriatelor pentru construirea reactoarelor 3 și 4. În ce stadiu suntem astăzi și cât de aproape sau de departe de o decizie de investiție?

Anul 2020 a fost într-adevăr o provocare, trecută cu bine de SNN. În ceea ce privește proiectele de investiții, am mers înainte fără întârzieri și mă refer cu precădere la investițiile curente și la proiectul retehnologizării, instalației de detritiere, producerea de Cobalt 60. Am venit cu un bagaj sustenabil din 2019 care ne-a permis să ne continuăm proiectele în 2020.

Da, 2020 a însemnat și o schimbare de abordare pentru proiectul unităților 3 și 4. Guvernul României a propus în Adunarea Generală a Acționarilor terminarea vechiului parteneriat pentru unitățile 3 și 4, prin hotărârea AGA din iunie 2020, mandatându-se Consiliul de Administrație al SNN să inițieze, în baza abrogării strategiei anterioare, noi demersuri pentru analiza și cristalizarea opțiunilor strategice de realizare a proiectului. Ulterior, în octombrie, România și SUA au parafat acordul Interguvernamental, din care proiectele nucleare din România sunt parte integrantă, chiar și din punct de vedere financiar, US Exim exprimându-și acordul de a finanța realizarea unităților 3 și 4 de la CNE Cernavodă. Acordul a fost avizat de Comisia Europeană și, ulterior, semnat.

În paralel cu realizarea acestui acord, SNN a lucrat la partea de analiză a opțiunilor și a actualizat, prin EnergoNuclear, studiul de fezabilitate, studiu care conchide că proiectul unităților 3 și 4 este sustenabil din punct de vedere financiar. În prezent, avem deja o AGA convocată pentru data de 5 aprilie, pentru aprobarea strategiei de continuare a proiectului unităților 3 și 4.

A fost o perioadă în care s-a lucrat intens pe acest proiect, dedicat, pentru că avem nevoie de aceste capacități la începutul anilor 2030. Așa cum am declarat, scopul nostru este să începem construcția în 2024, iar până atunci să definitivăm primele două faze ale noii strategii: etapa pregătitoare, care înseamnă în principal contractare de servicii dar și lansarea și atribuirea contractului de inginerie, procurare și construcții și etapa de lucrări preliminare – practic dezvoltarea părții de inginerie critică a proiectului și să finalizăm această etapă cu refacerea studiului de fezabilitate pentru o actualizare, scopul final fiind evident decizia finală de investire.

Odată adoptată această decizie, con­struc­ția va dura 69-78 luni, așadar am avea creșterea capacității nucleare fix la momentul la care România ar avea nevoie de ele în sistem, pentru consumatori și pentru atingerea țintelor de decarbonizare.

Respectarea etapelor strategiei este puternic dependentă de respectarea activităților preproiect care trebuie coroborate cu calendarul de adoptare a unor decizii de către guvernul României. Mă refer aici la stabilirea structurii de finanțare. Nu există proiecte nucleare de mari capacități în care statul să nu dețină un rol extrem de important în dezvoltare. Noua strategie de dezvoltare prevede ca precerință pentru decizia preliminară de investire, încheierea unui acord între statul român și SNN prin care se stabilesc responsabilitățile referitoare la finanțare, inclusiv adoptarea unor mecanisme de sprijin și mă refer aici cu precădere la contractul pentru diferență.

Cu siguranță că vor exista provocări, dar scopul comun, atât al statului român cât și al SNN, evidențiat de altfel în abordarea recentă a proiectului, este unul singur – să avem răspunsuri certe din punct de vedere al creșterii capacității energetice în contextul decarbonizării și să realizăm un proiect investițional strategic în condiții avantajoase pentru România și partenerii ei. Că este nevoie de nuclear, asta este clar. Că este nevoie să acționăm sincronizat pentru o conectare la rețea la începutul anilor 2030, este iarăși clar.

Există riscul ca reactoarele 3 și 4 să nu fie construite? Cât de mare este acest risc, dacă există, și care ar fi factorii care ar putea duce la o asemenea decizie?

Nu, în acest moment nu există acest risc. Pentru că este nevoie de energie nucleară, există o strategie și planuri guvernamentale în acest sens. Există un cadru de cooperare internațională între două state, România și SUA, care consideră energia nucleară ca fiind o opțiune fermă pentru decarbonizare, atât pe termen mediu, prin flota reactoarelor de mare capacitate, cât și pe termen lung, prin inovație, SMR-uri.

Revenind la partea de politici, cele care deja au schimbat paradigma, în comunicarea Comisiei Europene “A Clean Planet For All”, se afirmă faptul că “până în 2050, mai mult de 80% din energia UE va proveni din energie regenerabilă. Împreună cu energia nucleară cu un procent de circa 15%, aceste surse vor forma coloana vertebrală a unui sistem energetic european fără emisii de carbon”. Raportul IPCC “Global Warming of 1.5°C” recunoaște rolul esențial al energiei nucleare în menținerea încălzirii globale sub 1,5 °C.

Avantajele continuării programului nuclear în România prin construcția unităților 3 și 4 de la Cernavodă permit țării noastre nu doar atingerea țintelor de mediu asumate prin creșterea aportului de energie din surse nepoluante și înlocuirea unor capacități care utilizează combustibil fosili, dar și asigurarea independenței față de importuri și a securității în aprovizionare. România deține deja experiență în exploatare și un lanț de aprovizionare dezvoltat încă din anii 1960, când au fost puse bazele programului nuclear românesc. Unitățile de tip CANDU 6 aflate în operare în România și-au demonstrat fiabilitatea și nivelul înalt de securitate nucleară, aceasta urmând să fie tehnologia utilizată și pentru unitățile 3 și 4, cu îmbunătățirile acumulate în timp.

Construcția unităților 3 și 4 de la CNE Cernavodă este prevăzută atât în strategia energetică a României pentru anul 2030 cu perspectiva anului 2050, cât și în Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice – pilonii decarbonizare și securitate energetică. Din perspectiva Nuclearelectrica, realizarea unităților 3 și 4 reprezintă o investiție strategică, cu impact socio-economic extins și cu efect de creștere economică de durată atât prin valorificarea unor active existente, cât și prin atragerea și menținerea în țară a forței de muncă înalt calificate, îmbunătățirea și siguranța sistemului energetic național, dezvoltarea industriei orizontale, a educației, cercetării și ingineriei în domeniul nuclear, precum și în domenii conexe, și cultivarea capacității de inovare a României, noile tehnologii reprezentând un avantaj competitiv pentru orice țară: evitarea a aproximativ 10 milioane de tone de CO2 pe an, o creștere a forței de muncă angajate până la aproape de 20.000 de locuri de muncă, efecte economice multiple, stabilitate în sistem. Totul, dintr-o singură sursă!

În altă ordine de idei, consumul global de energie este estimat să crească cu 45% până în 2040, ceea ce ridică provocarea reducerii emisiilor de CO2 pentru multe state, pe fondul electrificării unor noi industrii, precum cea a mobilității sau cea a locuințelor. Pe măsură ce contribuția energiei din combustibili fosili este estimată să scadă în mixul energetic, iar cea a energiei din surse regenerabile este estimată să crească, statele se confruntă cu imperativul asigurării stabilității și rezilienței sistemului energetic național în fața fluctuațiilor de producție și consum, menținerea unui tarif redus pentru populație și atingerea țintelor de mediu. O nouă provocare reiese din necesitatea de a compensa caracterul intermitent al regenerabilelor cu surse de producție în bandă cu emisii scăzute. Iar aici energia nucleară este cea care poate și trebuie să joace rolul principal.

Exemplele recente din Statele Unite (Texas) dar și cele mai apropiate din Europa ne-au demonstrat efectele păguboase ale unor sisteme energetice dezechilibrate. Sistemele energetice prezente și viitoare au nevoie de capacități de producție în bandă, la costuri rezonabile și cu emisii scăzute de carbon pentru a echilibra producția intermitentă a surselor regenerabile.

Construcția de capacități nucleare adiționale în România nu numai că ar permite utilizarea unor active care în prezent nu generează valoare, dar ar pune țara noastră pe o pantă ascendentă spre relansare industrială, prin crearea condițiilor de infrastructură energetică sustenabilă, fără emisii și la cost sustenabil.

Parteneriatele pentru finalizarea cărora lucrați (SUA, Franța, Canada) se referă și la celălalt proiect major al Nuclearelectrica, și anume retehnologizarea Unității 1 de la Cernavodă?

Retehnologizarea unității 1 este un proiect integral gestionat de SNN, din fonduri proprii acumulate special și fonduri atrase. Orice proiect de retehnologizare este unul extrem de complex, similar construcției de noi reactoare din acest punct de vedere, însă mult mai ieftin. Ca o paranteză, retehnologizarea reactoarelor nucleare are în prezent cel mai redus cost, dintre toate sursele, astfel poate mai reușim să demitizăm puțin discursul public legat de costurile mari asociate nuclearului.

Suntem în prima fază a proiectului de retehnologizare, cea care se termină odată cu finalizarea studiului de fezabilitate. Apoi trecem în etapă de contractări. În această etapă, cu siguranță că vom lucra, în baza proiectului, cu parteneri din Canada, Franța și SUA. Sigur, după studiul de fezabilitate, la începutul etapei 2 vom ști mult mai clar de ce anume avem nevoie și vom lansa procedurile de achiziție. Lucrăm pentru un proiect robust; vom produce cu unitatea 1 încă 30 de ani începând cu 2028, așa că ne dorim expertiză externă care să devină complementară expertizei noastre.

Cu aceste două mari proiecte în lucru, ați lansat totuși o dezbatere publică pe tema reactoarelor mici modulare (SMR). Mă refer la memorandumurile semnate cu organizații americane (NuScale, USTDA) și la mesaje publice cu privire la avantajele acestei tehnologii. Cât de aproape apreciați că este momentul în care am putea vorbi de proiecte comerciale de tip SMR în România?

Este un proiect pe termen lung, o evoluție a tehnologiei nucleare ca răspuns la cerințele consumatorilor de energie pentru surse flexibile, dispecerizabile, cu perioadă mai scurtă de construcție și cu producere în bandă. Este de asemenea menționat în strategia energetică, însă dacă vom avea nevoie la un moment dat, în special după anii 2035, să implementăm SMR-uri, trebuie să fim pregătiți cu know-how-ul acumulat și experiența în dezvoltarea acestor proiecte în alte țări. De aceea, începem să le analizăm odată cu SUA, Canada și state din Europa. De aici și MoU-ul semnat în 2019 cu dezvoltatorul SMR, NuScale, care în prezent are deja tehnologie SMR licențiată, precum și cooperarea cu USTDA prin acordarea a 1,2 milioane de dolari, fonduri nerambursabile, pentru identificarea unor posibile locații de amplasare.

De exemplu, proiectul scalabil al NuScale înseamnă că o centrală nucleară poate acomoda până la 12 module individuale, care oferă beneficiile unei tehnologii fără emisii de carbon și reduce angajamentele financiare asociate unei centrale nucleare cu o producție de ordinul gigawaților.

Ca trăsături distinctive, SMR-urile vin cu avantajul modularității, datorită fabricării componentelor majore și a transportării acestora pe amplasament fără complexitatea aferentă asamblării componentelor pentru reactoarele mari. Apoi, vorbim despre flexibilitate; SMR-urile pot fi utilizate în rețele mai mici, zone izolate, pot fi adaptate diferitelor zone industriale, pot funcționa mai bine în mixuri energetice cu un grad de penetrare a surselor regenerabile mai mare. La acestea se adaugă producția de hidrogen curat, combustibil sintetic pentru sistemul de transport, încălzire termică, desalinizare.

Probabil că tehnologia SMR va fi una dintre cele mai versatile pe termen lung din punctul de vedere al contribuției energiei nucleare la reducerea emisiilor de CO2, fie pe cont propriu, fie în sisteme hibride cu surse regenerabile. Este o posibilitate și pentru România și pentru SNN, de aceea și interesul nostru pentru această tehnologie și în prospectarea unor amplasamente. Vrem să avem toate datele în cazul în care statul român va decide asupra oportunității utilizării acestui tip de tehnologie în viitor.

În privința SMR, întârzierea implementării ține mai degrabă de elemente tehnice (confirmarea tehnologiei, elemente de securitate etc.), de chestiuni financiare (clarificarea unui business case adaptat României), de limite impuse de legislație sau de reglementările de securitate?

Trebuie să ținem cont de faptul că reactoarele modulare mici sunt la început de drum. Nu cred că putem vorbi în acest moment de întârzieri asociate implementării acestora, ci de o etapă firească de dezvoltare a tehnologiei. Pe lângă dezvoltare, este necesară adaptarea; aspecte de reglementare, legislație, lanț de aprovizionare. Toate aceste aspecte se discută deja la nivel global, la nivel european. Ritmul decarbonizării a impulsionat o cooperare internațională fără precedent pentru identificarea de soluții inovatoare. Practic industria nucleară caute să asigure simultan, pe termen lung producție, costuri reduse, flexibilitate, disponibilitate. Exact variabilele de care depinde decarbonizarea.

În ultimele 12 luni, valoarea acțiunilor Nuclearelectrica a crescut cu circa 50%. Odată cu eliminarea obligațiilor de vânzare la preț reglementat a energiei electrice produse, veniturile Nuclearelectrica ar putea să crească substanțial. Ce anume ar trebui să se întâmple în 2021, pentru a-l numi “Anul Nuclearelectrica”?

Da, evoluția acțiunii SNN este una constant ascendentă din 2017, cu o creștere de peste 260% până în prezent. SNN a intrat în indicii de piață emergența ai FTSE Russell, coroborat spunând o poveste frumoasă a unei companii care gândește pentru viitor și acționează pentru prezent.

Legat de liberalizarea pieței de energie, această vine doar cu avantaje, nu doar din perspectiva producătorului, ci și a consumatorului. Toată lumea are de câștigat. Producătorii pentru că sunt stăpâni pe propria producție, să o bugeteze și să își facă planuri de investiții conform realizărilor. Sunt încurajate astfel noi investiții în această industrie, dar și eficientizarea proceselor astfel încât să devină din ce în ce mai competitive. Liberalizarea vine cu unda verde a predictibilității la investiții, investiții care pe termen scurt înseamnă crearea de locuri de muncă, iar pe termen lung înseamnă un sistem energetic național robust, cu tehnologii moderne de producție ceea ce se traduce în costuri scăzute la energie pentru populație și atingerea țintelor de mediu. Există așadar o conexiune clară între liberalizarea prețului la energie și realizarea investițiilor în domeniul energetic, în mod planificat, previzibil, pe baza unor strategii coerente.

Pentru SNN înseamnă predictibilitate și valorificarea la potențial maxim a producției. Experiența reîntoarcerii la piața reglementată a fost una dezavantajoasă. Am fost nevoiți să reținem un procent de până la 65% din producție, pe care ulterior emiterii deciziei ANRE privind cantitatea care urma să fie vândută pe segmentul reglementat, a trebuit să îl valorificăm majoritar pe piața spot; de aici și creșterea prezenței SNN pe această piață în 2020, spre deosebire de alți ani. Având în vedere că SNN este un producător în bandă, căutăm stabilitatea, predictibilitatea, așadar piața forward.

Sper că 2021 să fie un an bun din acest punct de vedere pentru SNN. Într-o piață liberalizată, totul depinde de strategia de vânzări a SNN. De asemenea, din perspectiva proiectelor de investiții, sperăm în revenirea la normal a lanțului de aprovizionare internațional și la desfășurarea activităților planificate fără necesitatea de recalibrare.

_____________________________________________

Articolul a apărut inițial în numărul din martie 2021 al Energynomics Magazine.

Dacă vrei să primești prin curier revista Energynomics, în format tipărit sau electronic, scrie-ne la adresa office [at]energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție. Toate numerele anterioare sunt accesibile AICI, în format electronic.

 

Share.

1 Comment

  1. ar fi bine sa punem pe un workbook Excel urmatoarele:
    – costul investitiei U3+4 si durata de implementare
    – costul modernizarii U1+2+3+4
    – costul de dezafectare U1+2+3+4
    – costul GES al intregului ciclu de combustibil nuclear
    …si sa vedem ce iese la LCOE

Lasă un comentariu