Transformarea Europei în primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050 este cea mai mare provocare a epocii noastre. Pachetul ”Green Deal” prezentat recent de Comisia Europeană este cel mai ambițios set de măsuri care vor face tranziția către o economie verde și durabilă și care invită statele membre să regândească rapid strategiile sistemelor energetice. Statutul de “combustibil de tranziție” al gazelor naturale începe treptat să se dilueze, în timp ce rolul infrastructurii asociate – ca element facilitator al dezideratelor propuse prin Pactul Ecologic European – este plasat sub auspicii de incertitudine. În România, stat membru caracterizat de un mix energetic în care gazele naturale dețin o pondere semnificativă în consumul național (aproximativ 30%) și de o infrastructură gazieră relativ complexă, autoritățile de profil se axează pe explorarea / exploatarea intensă a acestei resurse, respectiv pe investiții semnificative în infrastructura asociată, cu scopul creșterii consumului pe plan local.
În acest context reține atenția politica statului român pentru demararea unui proces intensiv de conectare a sectorului rezidențial la rețelele de distribuție a gazelor naturale și, în mod particular, introducerea posibilității „racordării gratuite” a clienților casnici la rețeaua de distribuție.
Analiza realizată în octombrie 2020 de Asociația Energia Inteligentă privind ‘Politicile de creștere a gradului de conectivitate la resursele de gaze naturale pentru sectorul rezidențial’ evidențiază câteva dintre cele mai importante implicații și beneficii pe care le-ar putea genera continuarea punerii în practică a strategiei enunțate și își propune să ofere o serie de recomandări în materie de politici și reglementări, de natură a conduce la valorificarea inteligentă a gazelor naturale pe piața românească.
Pe lângă avantaje precum creșterea gradului de confort al populației și stabilirea premiselor unei amprente de carbon diminuate prin substituirea utilizării biomasei cu gaze naturale, în special în zonele rurale, ”racordarea gratuită” la rețeaua de distribuție a gazelor naturale prezintă o serie de dezavantaje și, mai mult, chiar riscuri.
Socializarea costurilor cu racordarea noilor consumatori la rețeaua de gaze naturale prin tariful de distribuție, încălcarea principiului eficienței economice stipulat în Legea 123/2012, generarea premiselor pentru creșterea bazinului de clienți vulnerabili și costuri suplimentare suportate de client în factura energetică sunt câteva din dezavantajele acestei inițiative.
Există o premisă falsă că procesul de racordare la rețeaua de distribuție a gazelor naturale este gratuit deoarece costurile asociate cu acest proces vor fi disipate în factura tuturor clienților din rețeaua de distribuție respectivă, prin majorarea tarifului de distribuție al gazelor naturale. În plus, este posibil ca mulți clienți casnici, furați de ”mirajul” racordării gratuite să solicite acest lucru, însă racordarea cu titlu gratuit a clienților casnici nu este însoțită însă și de asumarea unei obligații din partea acestora și pentru a consuma gaze. Această situație va genera costuri adiționale pentru clientul final, întrucât rentabilitatea unei rețele de distribuție scade invers proporțional cu volumele care nu sunt vehiculate prin conductele sale.
Un alt efect negativ al racordării gratuite la rețeaua de gaze poate fi creșterea numărului consumatorilor vulnerabili. Calitatea de vulnerabil presupune, apriori, faptul că beneficiază deja de o formă de alimentare cu energie, dar nu poate, din considerente eminamente materiale, să suporte costurile cu factura energetică. Un proces intensiv de racordare cu titlu gratuit a clienților doritori nu vine în sprijinul clienților vulnerabili, ci dimpotrivă, creează premisele majorării acestei categorii de clienți la nivel național prin majorarea tarifului de distribuție al gazelor naturale, explicată mai sus.
Tratamentul discriminatoriu între consumatorii casnici deja racordați la sistemul de distribuție al gazelor naturale și cei care doresc să se racordeze cu titlu gratuit poate fi o altă problemă a racordării gratuite a noilor consumatori. Să luam în considerare situația paradoxală în care o conductă de distribuție realizată integral pe banii unui consumator, anterior intrării în vigoare prevederilor noului ordin ANRE, va fi utilizată gratuit de noul consumator. Vechiul consumator se va regăsi în ipostaza de a achita parțial (prin tarif) și costurile cu racordarea utilizată de noii clienți racordați.
Este imperios să luam în calcul posibilitatea reducerii gradului de siguranță a sistemelor de gaze. Presiunea exercitată pe bugetul operatorilor de distribuție sau/ și a operatorului de transport, ar putea induce sincope în administrarea eficientă a infrastructurii gestionate pe fondul necesității de a gestiona simultan solicitările pentru realizarea de extinderi de rețea/ branșamente noi și operațiunile de mentenanță, respectiv de reparații capitale. Creșterea rapidă a numărului de consumatori care utilizează gazele naturale în scop de încălzire aduce sistemele actuale de transport și distribuție în pragul de sistare a livrării gazelor la vârfuri de consum, periclitând alimentarea cu gaze a tuturor consumatorilor.
Mai mult, ”racordarea gratuită” ar putea genera pe termen lung o serie de riscuri precum epuizarea resurselor autohtone de gaze naturale înainte de expirarea duratei normate de viață a infrastructurii de distribuție, cu riscul dependenței de importurile de gaze, diminuarea siguranței în exploatarea rețelelor de gaze existente ca urmare a partajării resurselor operatorilor de distribuție sau/ și a operatorului de transport între activități de mentenanță, reparații capitale și racordarea noilor consumatori, realizarea unor investiții ce nu prezintă valoare adăugată pentru consumatorul final din România și lipsa corelării cu strategia Comisiei Europene privind dezvoltarea rețelelor de H2.
Premisa obligatorie privind dezvoltarea infrastructurii de gaze naturale din România este recalibrarea/ reconsiderarea strategiei de dezvoltare a infrastructurii de gaze naturale din România, astfel încât noile investiții să fie corelate cu un beneficiu real al populației din România, o durată de viață suficient de bine calculată care să permită o exploatare eficientă a lor, iar gradul de utilizare să fie maximal și obiectivul atingerii neutralității climatice până în anul 2050.
Recomandările Asociației Energia Inteligentă pentru politicile energetice ale României în perspectiva 2050
- o strategie intensivă de racordare a sectorului rezidențial ar trebui să fie pusă în aplicare doar în zonele în care nu există alternativă energetică dovedită rentabilă din punct de vedere economic;
- valorificarea superioară a gazelor naturale prin corelarea politicii curente de dezvoltare a rețelei de transport și distribuție cu o strategie de relansare a industriei care utilizează acest tip de resursă ca materie primă (în special industria chimică și petrochimică);
- dezvoltarea unor capacități de producție a energiei electrice pe bază de gaze naturale, în regim de cogenerare și trigenerare;
- implicarea statului în dezvoltarea unor proiecte de tip „green field” în sectorul chimic și/ sau petrochimic;
- asigurarea unui cadru legal și fiscal favorabil dezvoltării acestui tip de industrie în România, asigurând astfel premisele utilizării inteligente a gazelor naturale;
- regândirea investițiilor care vizează infrastructura de gaze naturale, astfel încât noile obiective investiționale să poată fi utilizate și pentru transportul hidrogenului.
Analiza ‘Politicile de creștere a gradului de conectivitate la resursele de gaze naturale pentru sectorul rezidențial’ a fost elaborată de Dumitru Chisăliță, fondator și Președinte al Asociației Energia Inteligentă, cu o experiență vastă în sectorul energiei, al gazelor naturale și eficienței energetice și Georgian-Florentin Albu specialist în politici publice și strategie în sectorul gazelor naturale, membru al Asociației Energia Inteligentă.