Ridicarea sancţiunilor economice impuse Iranului, începând cu anul viitor, este potenţial un aşa-numit „game-changer” pentru sectorul energetic şi pentru economia globală, spune Vasile Iuga, PwC SEE Cluster Leader.

Aceasta ar putea aduce pe piaţa globală cantităţi suplimentare semnificative de ţiţei, ceea ce, în principiu, ar trebui să conducă la o scădere a preţului barilului sau la păstrarea cel puţin a nivelului actual pentru o perioadă mai lungă de timp, a declarat Iuga pentru Bursa.

”Acordul deschide posibilitatea accesului companiilor petroliere internaţionale la resursele iraniene. Deja oficialii unor companii, precum Shell şi ENI, au făcut vizite exploratorii la Teheran, iar autorităţile iraniene par interesate de încheierea unor acorduri care să ducă la creşterea producţiei de ţiţei şi gaze naturale, ţinând cont şi de faptul că rezervele de hidrocarburi ale Iranului sunt estimate a fi printre cele mai mari din lume. Trebuie, însă, să vedem dacă acest acord va rezista pe termen lung, având în vedere neîncrederea reciprocă între statele occidentale şi Teheran pe tema programului nuclear iranian”, spune Vasile Iuga.

El susține că trebuie avut în vedere și faptul că actualul acord este reversibil şi a fost semnat cu girul unui preşedinte reformator iranian şi al unei administraţii democrate la Casa Albă, două condiţii care s-ar putea să nu se menţină pe termen mediu şi lung. Deja republicanii americani au contestat acordul cu Iranul, iar anul viitor vor avea loc alegeri prezidenţiale în Statele Unite, nefiind garantată menţinerea orientării de politică externă a actualei administraţii Obama.

”Prin urmare, menţinerea acordului va depinde în mare măsură de refacerea încrederii între statele occidentale şi Iran şi, implicit, de modul de derulare a inspecţiilor internaţionale la facilităţile nucleare iraniene.”

Iuga a mai spus că scăderea preţului petrolului este mai degrabă un joc saudit decât expresia unei poziţii unitare a OPEC, având în vedere că mai mulţi membri ai organizaţiei au cerut limitarea producţiei pentru redresarea preţului, în timp ce saudiţii s-au opus unei astfel de intervenţii.

”Probabil că Riyadhul urmăreşte mai multe ţinte prin această scădere a preţului petrolului – să recâştige cotă de piaţă, să împiedice dezvoltarea exploatărilor din surse alternative – aşa cum sunt gazele şi petrolulul de şist – sau cele din zonele de frontieră – ultra-deepwater şi zona arctică. Este, de asemenea, posibil ca aceştia să urmărească şi ţinte geostrategice – fie că vorbim de alte mari ţări producătoare sau de organizaţii teroriste ce au acces la resurse de petrol, cum este ISIS.”