Costurile tranziției energetice sunt enorme și este evident că e nevoie de creșterea cheltuielilor pentru transformarea sectorului energetic european, scrie Maciej Jakubik, director executiv al Central Europe Energy Partners – CEEP, în cel mai recent raport lansat de think-tank. Investiții semnificative pentru tranziția energetică ar putea stimula creșterea economică și, prin urmare, ar putea fi incluse în pachetul pentru revenire economică în Europa de după pandemia de COVID-19, notează Jakubik ca argument în favoarea creșterii Fondului pentru o Tranziție Justă (FTJ).

În ultimii ani, conceptul de Tranziție Energetică Justă a apărut ca o îmbunătățire a ideii anterioare de simplă tranziție energetică. Noua formulă presupune că factorii de decizie trebuie să se concentreze pe acele regiuni și țări care se bazează într-o măsură mai semnificativă pe producția sau extracția de combustibili fosili și, în același timp, au un nivel mai scăzut de dezvoltare economică. „Evident, pentru acestea, parcursul tranziției va fi mai lung, mai dificil și, foarte important, mai costisitor”, scrie Maciej Jakubik.

Mai mulți bani

În propunerea actuală a Comisiei Europene, Fondul pentru Tranziție Justă dispune de 7,5 miliarde de euro pentru intervalul 2021-2027, la nivelul întregii Uniunii. Acești bani acoperă doar o mică parte din nevoile totale, consideră CEEP. „Dacă avem în vedere estimările rezervate care se referă la un necesar financiar anual de 100 de miliarde de euro, FTJ reprezintă doar 1% din nevoile totale de finanțare”, scrie Jakubik după ce a trecut în revistă mai multe estimări cu privire la costul tranziției energetice.

• 145 mld/an (2021-2050), Comisia ITRE a Parlamentului UE
• 177 mld/an (2021-2030), legislația pentru Energie Curată
• 89-111 mld/an (2020-2030), Eurelectric
• 175-290 mld/an (2020-2050), Strategia climatică pe termen lung a UE

Diversele cifre avansate înainte de anunțarea propunerii arată că suma vizată se situa între 15 și 30 de miliarde de euro. CEEP, într-un raport din 13 ianuarie 2020, a solicitat 25 de miliarde de euro. Cu atât mai mult, în condițiile în care Comisia analizează o creștere a obiectivelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030, ar trebui ca aceasta să fie însoțită de o extindere adecvată a FTJ.

Bani ‘noi’

De asemenea important, scrie Maciej Jakubik, este că o mare parte din finanțare ar trebui să die ‚bani noi’. „Nu trebuie ca banii să fie realocați din Fondul European de Dezvoltare Regională – FEDR și Fondul Social European Plus – FSE + (pentru fiecare euro din la JTF, 1,5-3 euro din pachetul de coeziune). Aceasta este o măsură discutabilă care poate descuraja autoritățile locale să solicite fonduri și, prin urmare, ar trebui să fie opțională și nu obligatorie”, consideră Jakubik.

Atenție la impactul alocărilor

El îndeamnă, de asemenea, la o analiză mai atentă a impactului modului în care sumele vor fi distribuite. Conform propunerii, țările UE-11 (Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Ungaria și Croația) vor primi doar 60% (4,5 miliarde de euro) din suma totală, în timp ce statele cele mai mari și mai bogate din UE vor beneficia de o alocare de aproape 30% (2,17 miliarde de euro). „Se poate concluziona că implementarea factorului de ajustare a produsului intern brut (PIB) nu este una corectă.”

În plus, întrucât multe țări din Europa Centrală încă depind în mare parte de cărbune și lignit (Polonia, Cehia, Bulgaria, România; Estonia depinde de șisturile petroliere) transformarea energetică va fi mai complexă și mai scumpă pentru ele. În același timp, bugetele naționale și locale, în condițiile unui nivel mediu al PIB mai mic față de media europeană, nu sunt semnificative și, fără sprijin extern, parcursul tranziției ar putea conduce la creșterea prețurilor la energie și la instabilitate socială. Analiza obiectivelor mai ambițioase ale pactului ecologic european, în special creșterea obiectivului de reducere a gazelor cu efect de seră cu 20-30 pp până la 50-55%, este urgentă pentru a evalua cu exactitate impactul asupra sistemelor energetice și asupra economiilor din țările Europei Centrale. „Ne putem aștepta la o creștere a prețurilor certificatelor de CO2 până dincolo de 30 de euro pe unitate, ceea ce va face ca majoritatea centralelor electrice convenționale să nu mai fie profitabile; aceasta ar putea duce la închiderea lor în avans și, în consecință, ar putea să provoace o creștere accentuată a ratei șomajului și subminarea securității în furnizarea de energie”, avertizează Maciej Jakubik.