Rolul contractelor bilaterale de vânzare-cumpărare pe termen lung a energiei

Ultimii ani au adus în discuția sectorului energetic reconfigurarea mixului energetic, în contextul țintei decarbonizării la nivel UE, asumată mai apoi ca țintă la nivel de țară, al încheierii la sfârșitul anului 2016 a schemei de sprijin pentru producția de energie din surse regenerabile sub forma de certificate verzi, precum și al legislației europene în ceea ce privește funcționarea pieței comune de electricitate.

ESTE NEVOIE DE CAPACITĂȚI NOI

Mai specific, în contextul în care direcția de mers este înspre a înlocui capacitățile de generare vechi, bazate pe combustibili fosili, cu cele pe gaze naturale, ca și combustibil de tranziție, dar mai ales cu capacități noi pe baza de tehnologii cu emisii de carbon reduse, pe termen lung, România a redevenit un pol interesant pe harta investițiilor, mai ales pentru producătorii independenți internaționali. Conform Planului Național Integrat de Energie și Schimbări Climatice, România și-a asumat o țintă de 30,7% pondere globală a energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie și a estimat un necesar de aproximativ 7 GW de capacitate nouă de energie eoliană și solară, precum și retehnologizarea capacităților existente. În paralel, capacitățile existente pe bază de cărbune se vor închide în câțiva ani, iar o parte din instalațiile pe bază de energie nucleară vor fi oprite temporar pentru retehnologizare. Ceea ce va determina un deficit semnificativ în această ecuație pe partea de generare, care poate determina o nouă structură a mixului energetic în următorii ani, dacă aceste capacități care vor dispărea nu vor fi înlocuite cu altele. Acest lucru devine și mai stringent în contextul în care România a devenit un importator net de energie, iar retragerea acestor capacități va însemna un import crescut, până la limita permisă de capacitatea de import a rețelei de transport.

AVÂNT PENTRU PPA-URI

Prin urmare, atragerea de investiții pentru accelerarea dezvoltării de capacități noi de energie electrică necesită un cadru legal stabil, predictibil și aliniat cu cel din piața comună europeană. România nu a mai beneficiat de investiții noi în ultimii ani, mai ales după închiderea schemei de sprijin bazate pe certificate verzi. În piața internațională, o serie de factori au condus totuși la reașezarea condițiilor care au stat la baza apetitului investitorilor, astfel încât țări precum Polonia, Ungaria și Bulgaria au continuat să atragă investitori. Pe alte piețe de energie dezvoltate (cum sunt cele din SUA, Germania, țările nordice, Spania) eliminarea schemelor de sprijin, prețul mai mic al tehnologiei care a făcut ca prețul de vânzare al energiei electrice din surse regenerabile să fie competitiv cu prețurile energiei din piață produse convențional, nevoia producătorilor de a-și asigura fluxuri de capital pe termen lung și necesitatea achiziției de electricitate la un preț previzibil pentru consumator din partea companiilor de utilități au generat o creștere a tranzacțiilor cu energie electrică prin contracte bilaterale pe termen lung, liber negociate (Power purchase agreements – “PPAs”).

Ce sunt acestea? Sunt contracte de vânzare a electricității, de obicei pe termen lung, încheiate în mod tradițional între un producător și un cumpărător (denumit “offtaker”) pe o perioadă de 10-15 ani.

Dincolo de cumpărătorii tradiționali, cum ar fi companiile de utilități sau traderii, a apărut o nouă categorie de cumpărători – companiile consumatoare de electricitate. De ce? Pentru că din ce în ce mai mult, în ultimul deceniu, corporațiile mari, mai ales cele din domeniul tehnologiei (cum ar fi Google, Amazon, Microsoft și alții) au adoptat strategii de dezvoltare după criterii de sustenabilitate, inclusiv din punct de vedere al mediului, căutând în mod activ să-și reducă amprenta de carbon. Prin urmare, acest trend de conștientizare la nivelul societății a responsabilității sociale corporative în ceea ce privește politica de mediu sustenabilă a generat o cerere de proiecte la cheie, la locul de consum al punctului operațional al corporației, pentru consum propriu (unde electricitatea obținută în exces față de consumul intern al corporației este vândută în rețea). Pe lângă îndeplinirea țintei de reducere a amprentei de carbon și adoptarea unei strategii sustenabile pe termen lung, pentru o corporație, acest gen de capacitate construită green field “behind the meter”, este de obicei contractată pe termen lung printr-un PPA, care poate să reprezinte și un instrument de hedging față de volatilitatea riscurilor prețurilor energiei din piață.

Prin urmare, piața de contracte bilaterale pe termen lung și mai ales piața de contracte bilaterale încheiate între un producător și un consumator de tip corporație au luat o amploare deosebită în ultimii ani în Europa, în principal în țările nordice.

Corporate PPA (PPA-urile corporative) nu sunt o noutate, acestea s-au dezvoltat treptat pe diferite piețe. Deși începem să vedem standardizarea acestora (EFET a dezvoltat contracte cadru), încă nu există „PPA de piață” la nivel european sau global. Comparativ cu contractele de construcții (FIDIC), a căror structură este în general dificil de standardizat – PPA-urile tind să fie extrem de individualizate, cu termeni și condiții negociate in extenso în funcție de tehnologie, profilul de producție, tipul de finanțare etc. Totuși, apariția formelor variate de contracte de tip PPA nu a oprit proiectele bazate pe acest instrument de la a fi bancabile. Trebuie doar să fie clarificați și armonizați catalizatorii cheie ai procesului împreună cu toate contractele care formează documentația proiectului.

Așa cum am menționat, un număr mare de corporații și-au stabilit obiective ambițioase pentru aprovizionarea cu energie regenerabilă sau reducerea emisiilor, fie prin intermediul unor organizații relevante, cum ar fi RE100, fie în mod independent. Îndeplinirea acestor angajamente se poate face relativ simplu prin achiziționarea de produse de energie verde de la furnizorul de utilități sau prin procurarea de certificate de energie regenerabilă care să corespundă nevoilor. Adesea chiar existența contractelor de tip Corporate PPA poate fi motivul principal pentru care se derulează proiectul – asta înseamnă că respectivele corporații pot demonstra că generează în piață o cerere concretă, pe termen lung.

TIPURI DE PPA-URI

Există mai multe tipuri de Corporate PPA-uri: PPA “fizice” și “virtuale”/”sintetice”, iar între cele cu livrare fizică, contracte standard sau “sleeved” PPA.

Față de un contract standard între un producător și un consumator de tip corporație, la cele “sleeved”, există aranjamente complexe de contractare între producător și offtaker-ul corporatie. Offtaker-ul corporatie se mai bazează, în acest caz, pe un furnizor de pe piață, ceea ce crește complexitatea și riscul de a depinde de un singur furnizor de electricitate. În acest caz, producătorul va fi de acord cu termenii consumatorului, în timp ce furnizorul asigură în fapt electricitatea consumatorului-corporație. În acest caz, furnizorul preia și obligațiile de echilibrare a consumului corporației și este responsabil pentru asigurarea electricității pe care producătorul nu o poate furniza. Această structură îl scutește pe off-takerul corporație de orice considerente de reglementare și eforturi suplimentare contractuale, întrucât furnizorul se ocupă de toate aceste obligații conform contractului, contra unui cost suplimentar. Energia de fapt este vândută în continuare pe piața angro, dar consumatorul-corporație beneficiază de creditul consumului de energie electrică din surse regenerabile. Contractul poate fi tripartit sau se pot încheia două contracte separate.

Contractele sintetice de tip PPA sunt cele în care un producător vinde energia în piața angro la prețuri competitive, și, de asemenea, încheie un contract cu un off-taker de tip corporație la un preț fix pentru energia electrică regenerabilă. Aceste structuri sunt forme de instrumente de hedging în care energia este cumpărată și vândută pe piața angro. Acordul dintre producător și off-takerul corporatie are ca scop reducerea riscului împotriva volatilității prețurilor din piață la un moment dat, pe termen lung (de obicei legat de condițiile de finanțare). O astfel de structură ar putea fi posibilă printr-un contract pentru diferență cu opțiune de price collar (care protejează împotriva unor pierderi mari, dar și limitează câștigurile). De asemenea, acest tip de contract permite o structură mai largă care poate găzdui mai mulți cumpărători. Aceste tipuri de contracte sunt considerate instrumente financiare și fac obiectul unor reglementări financiare de care trebuie să se țină cont la elaborarea unor astfel de înțelegeri legale și financiare.

LIBERTATE CONTRACTUALĂ PENTRU O PIAȚĂ FUNCȚIONALĂ

Cum spuneam la începutul acestui articol, arhitectura curentă a pieței de energie din România tinde spre nevoia accelerată de investiții în proiecte noi, în virtutea noilor politici în domeniu, a cererii crescute din partea corporațiilor, a modificărilor compoziției mixului energetic. Până acum, contractele pe termen lung au fost în mod expres interzise prin Legea Energiei și a Gazelor Naturale nr. 123/2012, însă de dată recentă, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 74/2020, aceste contracte sunt permise, pentru capacitățile puse în funcțiune începând cu iunie 2020. În ultimii opt ani, singura modalitate de vânzare a energiei electrice produse a fost prin intermediul OPCOM, pe o piață centralizată, în baza produselor standard de tranzacționare oferite în acest cadru. Această limitare a constrâns în mod semnificativ opțiunea de finanțare și dezvoltare a unor proiecte noi, în lipsa altor scheme de sprijin.

În absența acestor scheme de sprijin care nu mai sunt neapărat o condiție necesară pentru dezvoltatori, având în vedere scăderea costului tehnologiei care permite producția de energie din surse regenerabile la prețuri competitive de piață, comparabile cu ale altor producători de energie din surse convenționale, relevanța instrumentului legal și comercial – respectiv contractul negociat liber, bilateral, pe termen lung, de vânzare a producției – devine un element cheie în decizia investitorilor, mai ales a producătorilor independenți. OPCOM a anunțat intenția de a oferi pieței un nou instrument de tranzacționare dedicat vânzării de electricitate pe termen lung, care este binevenit și oferă o soluție validă producătorilor existenți și viitori. Totuși, rămâne de necontestat faptul că practica internațională și piața recentă de contracte de tip PPA au dovedit că acestea sunt în esență contracte individualizate, particularizate astfel încât să îndeplinească toate condițiile tehnice, comerciale și legale necesare pentru dezvoltarea și finanțarea unor capacități noi. Regulamentul European 943/2019 privind piața internă de energie, de aplicare directă începând cu 2020, prevede în mod expres libertatea participanților la piața de tranzacționare a energiei prin contracte negociate direct “over the counter”, în afara piețelor centralizate, recunoscând rolul acestor contracte pentru finanțarea proiectelor de construire de capacități noi.

În concluzie, libertatea contractuală în domeniul vânzării și cumpărării de energie electrică (cu respectarea cadrului legislației primare și a celei secundare în domeniu, inclusiv având în vedere aspectele legate de raportarea acestora și de monitorizare din partea reglementatorilor piețelor de energie și a piețelor financiare), devine în contextul actual un aspect deosebit de important în peisajul local, cu potențial de a influența semnificativ apetitul și profilul investitorilor și ale traderilor, precum și al asigurării pârghiilor pentru o piață funcțională competitivă.

_____________________________________________

Articolul a apărut inițial în numărul din iulie 2020 al Energynomics Magazine.

Dacă vrei să primești prin curier acest număr (decembrie 2019), în format tipărit sau electronic, scrie-ne la adresa office [at]energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție. Toate numerele anterioare sunt accesibile AICI, în format electronic.

Share.

Despre Autor

Gabriel Avăcăriței

Jurnalist experimentat atât în mass-media tradiționale, cât și în cele noi, Gabriel este redactorul șef al energynomics.ro din 2013. Excelentele sale abilități de comunicare, organizare a informației și editare sunt puse la treabă zi de zi, pentru a dezvolta proiectele platformei de comunicare energynomics.ro: site-ul, revista, emisiunea TV și evenimentele proprii.

Lasă un comentariu