De ce ne trebuie o piaţă competitivă de energie

Daniel Apostol, secretar general ROPEPCA

Asistăm de ceva vreme la o lungă polemică în mediul politic cu privire la oportunitatea unei pieţe liberalizate şi competitive a energiei (electrice, gaze naturale) versus necesitatea păstrării unui control etatist asupra sectorului, care să furnizeze societăţii mai multă stabilitate şi securitate. În plus, polemica este alimentată – precum gazul turnat pe foc – de factori de presiune externi, precum ameninţarea cu infringement din partea Comisiei Europene. Dar dincolo de obligaţiile asumate de România ca membru al Uniunii Europene, consider că este înainte de toate interesul economiei româneşti să reuşească să creeze o piaţă competitivă.

Pg-125-Apostol-ROEste nevoie de un mediu care să stimuleze investiţiile în sectorul de explorare şi de producţie, sector care a atras în ultimii ani în mare măsură atenţia investitorilor internaţionali. Avem un sector gazier care se confruntă an de an, în partea de producţie, cu o rată negativă de înlocuire a rezervelor (România produce din ce în ce mai mult din zăcăminte care au un orizont de viaţă de producţie tot mai limitat). Nicio economie nu poate să atragă investitori decât dacă dispune de o piaţă competitivă, transparentă, diversificată. În plus, mai este nevoie şi ca producătorii autohtoni de energie să aibă “ieşire” la o piaţă regională, mai extinsă, să poată exporta şi maximiza profitabilitatea investiţiilor realizate.

Dar nu vorbim aici doar de interesul producătorilor de a opera într-o piaţă deschisă, competitivă. Interesul major, de care trebuie să ţină cont politicienii şi autorii de politici publice destinate energiei, interesul ultim, aşadar, este al consumatorului final. Logica pieţei libere transparente şi competitive este să ofere consumatorului cea mai bună soluţie, afacere sau preţ. Pe consumator nu-l interesează prea mult cine, cum şi de ce îi aduce în casă molecula de gaz metan sau fluxul de energie electrică; dar îl interesează în fiecare clipă ca la el acasă să ajungă cele mai bune servicii energetice: curent electric şi gaz natural la cel mai bun preţ posibil. Gazul poate veni deopotrivă din producţie autohtonă sau din tranzacţii pe piaţa globală, dar important este să ajungă la consumator la cel mai bun preţ posibil. Iar acest lucru este imposibil de realizat dacă România nu este activă într-o piaţă deschisă, dinamică, competitivă. Evident, asta dacă nu cumva România mileniului III îşi propune să întoarcă mersul istoriei, să naţionalizeze mijloacele de producţie, să închidă pieţele şi să-şi “protejeze” cetăţenii în faţa „capitalismului muribund şi în putrefacţie”, precum în anii ‘50, când stalinismul ne impunea “libertatea”. Liberalizarea şi nu piaţa închisă puternic etatistă deschide şansa consumatorului final de a primi produsul şi serviciile la cea mai bună calitate şi la cel mai bun preţ. Piaţa deschisă, liberalizată duce în mod logic la alinierea preţurilor la nivel regional, la o sincronizare a pulsului pieţelor de tranzacţionare vecine, pe principiul “vaselor comunicante”, cum spunea recent analistul de piaţă energetică Radu Dudău.

Recent, anul 2016 ne-a demonstrat funcţionarea “vaselor comunicante”: preţul gazului metan pe pieţele regionale a fost sub preţul producţiei interne, ceea ce prin simplul efect al schimburilor comerciale a dus la mărirea importurilor. Dar, pentru prima dată, România nu a importat pentru că era în deficit de producţie, ci pentru că marii furnizori de gaze care operează în România au preferat să achiziţioneze un gaz mai ieftin decât cel oferit de piaţa autohtonă, la preţ încă reglementat. S-a întâmplat şi într-un context internaţional favorabil, al preţului mic la ţiţei (care trage după sine preţul la gaze).

Pentru dezbateri oneste

Astăzi constatăm o uşoară revenire a cotaţiilor ţiţeiului pe pieţele internaţionale, ceea ce aduce şi o creştere a preţurilor indexate pentru gaz. Scumpirea se suprapune firesc pe variaţia sezonieră, la fel de firească, nu cred că mai e cazul să ne mirăm (şi să speriem întreaga societate, totodată) că iarna aduce cu sine o creştere a preţului gazelor. Dar este important să înţelegem că liberalizarea pieţei aduce şi beneficii odată cu dinamica economică sănătoasă, nu aduce doar crize, temeri şi nervi. Iar panica indusă de politicienii cu discursuri populiste trebuie înlăturată prin înţelegerea faptului că într-o piaţă europeană dinamică, deschisă, consumatorii vulnerabili (cu venituri reduse, cei loviţi de spectrul sărăciei) trebuie protejaţi, compensaţi şi asistaţi deopotrivă prin legislaţia europeană (al treilea pachet energetic), dar şi prin politici publice autohtone care să construiască mecanisme de soluţii sociale.

Din păcate, dezbaterea publică din România nu este onestă, transparentă şi cu argumente corecte pe masă. Mai curând asistăm la schimburi de opinie şi dueluri de replici dure, purtate adesea din perspective personale. Este foarte important şi util pentru societate ca, printr-o discuţie onestă, de bună credinţă, bazată pe date, cifre şi argumente, să se poată prezenta care sunt avantajele schimbărilor legislative, cu ce sunt mai bune politicile publice propuse de România faţă de ceea ce pieţele internaţionale au exersat şi au demonstrat ca fiind funcţional şi eficient. Apoi, nu în ultimul rând, România trebuie să se privească în oglindă şi să decidă ce prezenţă îşi asumă în UE, ce fel de stat membru este şi mai ales ce fel de economie construieşte.

_____________________________________________

Acest articol a apărut iniţial în numărul din decembrie 2017 al energynomics.ro Magazine.

Dacă vrei să primești prin curier acest număr (decembrie 2017), în format tipărit, scrie-ne la adresa office [at]energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție. Toate numerele anterioare sunt accesibile AICI, în format electronic.

Share.

1 Comment

Lasă un comentariu