Bioenergia este piesa care lipsește din puzzle (opinie de Ilias Papageorgiadis)

În prezent, în România, trimitem la groapa de gunoi 97% din deșeurile pe care le producem, ceea ce ne costă competitivitate, provoacă poluare, subminează activitatea de reciclare și multe alte sectoare care au legătură cu deșeurile. De asemenea, pentru că aruncăm deșeurile, trebuie să folosim alte resurse pentru încălzire. Avem deșeurile care ne subminează economia și creează o mulțime de probleme, dar, în același timp, deșeurile pot produce bani și reprezintă soluția pentru nenumărate alte probleme cu care se confruntă România. Ca să valorificăm deșeurile, ne trebuie bioenergie. Sunt deci numeroase motive pentru care România are nevoie de ea, pentru că este răspunsul perfect, piesa care lipsește din puzzle pentru a permite economiei să crească mai repede într-o direcție corectă.

Pg-164-Ilias-ROConform studiului JEREMIE, 53 până la 60% din deșeuri sunt biodegradabile, ceea ce înseamnă că nu pot fi reciclate. De aceea, chiar dacă am putea să reciclăm complet restul deșeurilor, tot va exista această parte care ajunge la groapa de gunoi, dacă nu facem nimic cu ea. Directiva europeană ne permite să trimite la groapă maximum 50% din deșeuri, până în 2020. Deci, chiar cu o reciclare perfectă, cu colectare la sursă etc, tot vom depăși acest prag. În prezent, trimitem la groapa de gunoi 97% din deșeuri!

Reciclarea nu acoperă costurile cu biomasa

Acest lucru provoacă probleme majore, în primul rând pentru mediul înconjurător, deoarece nu avem control și nici soluții în legătură cu partea biodegradabilă a deșeurilor. Chiar și atunci când oamenii încearcă să rezolve problema într-un mod responsabil, nu există o legislație care să îi încurajeze să o facă. Apoi, legislația din România spune că, în calitate de producător de alimente, dacă nu ai o soluție prin care deșeurile să fie prelucrate și reciclate, trebuie să plătești o amendă imensă pentru deșeurile nereciclate, de 2.000 de lei pe tonă. În multe cazuri, acest lucru creează probleme enorme în ceea ce privește competitivitatea, așa că devine mai ieftin să imporți produsele decât să le produci aici. Unii ar putea spune, da, dar dacă reciclăm, rezolvăm problema! Hai să vedem! Dintr-o tonă de deșeuri, se poate sorta în jur de 450 pe care să le duci la reciclare. În același timp, trebuie să plătești pentru restul, care este materie biodegradabilă. Automat, sortarea și reciclarea nu pot susține costul petru tratarea deșeurilor, cum propune Ierarhia Europeană pentru Tratarea Deșeurilor, o procedură obligatorie încă din 2014. Prin urmare, dacă este corect executată, sortarea și reciclarea devine o afacere care pierde bani. Dacă pierde bani, atunci operatorul va încerca să găsească modalități prin care să nu piardă bani și, pentru aceasta, începe să testeze limitele legii sau să treacă dincolo de aceste limite. În cazul cel ami fericit, va opri tratarea părții biodegradabile, iar aceasta va merge la groapa de gunoi sau cine știe unde. În alte cazuri, situația este și mai gravă.

Deșeurile înseamnă încălzire la prețuri accesibile

Deșeurile sunt distribuite în toate zonele țării, o țară care nu dispune de infrastructura modernă necesară de rețele electrice, conducte și rețele de încălzire. În condițiile în care nu avem infrastructură și avem nevoie de miliarde pentru a transporta energia acolo unde avem nevoie de ea, avem deșeuri! Putem rezolva problema ad-hoc, la fața locului, fără să mai fie nevoie să investim bani în infrastructură. În multe situații, am măsurat acest lucru, prin tehnologii moderne, soluții combinate de energie termică și electrică (CHP) sau poate doar cu ajutorul energiei termice, în funcție de situație. Folosind deșeurile noastre sortate, fracția lor biodegradabilă ca materie primă, putem crea sinergii care să reducă factura cetățenilor, astfel încât să plătească mai puțin pentru căldură. Putem folosi căldura în sere și în alte afaceri noi sau existente.

Din multe perspective – mediu, poluare, competitivitate, acces, costuri etc -, bioenergia – biomasa și biogazul – reprezintă soluția. Această țară nu va avansa niciodată din punct de vedere energetic fără a include biomasa și biogazul în mix-ul energetic. În plus, cu ajutorul bioenergiei, independența energetică crește radical.

Avem granturi care susțin sectorul bioenergiei

Au apărut primele semne că politicienii au încep să înțeleagă toate acestea. În primul rând, avem subvenții europene care sunt direcționate către sprijinirea bioenergiei, în condițiile în care sunt foarte puține țări ale Uniunii Europene care susțin proiectele de bioenergie prin granturi europene. Sesiunea de depunere a proiectelor a fost deschisă recent, deci dacă sunt proiecte, există bani care să le susțină.

De asemenea, există proiecte finanțate pentru cogenerarea de înaltă eficiență, unde sunt și proiecte de bioenergie. Acestea sunt subvenții directe pentru investiție și pentru prima dată există granturi serioase pentru susținerea sectorului nostru.

E suficient? Nu, dar este un început bun.

În principal, avem nevoie de o lege a bioenergiei, deoarece în multe cazuri, este nevoie și de un sistem de tip feed-in sau de o altă formă de venit care să sprijine proiectul pe durata sa de operare, pentru un întreg ciclu de investiții de 15 ani. În alte țări europene, acest ciclu poate fi de 20-25 de ani, la noi este de 15 ani, așa cum a fost stabilit în schema de certificate verzi și nu vrem să schimbăm acest lucru.

Există două categorii principale de proiecte. Prima include proiecte de până la 1 MW, cum ar fi proiectele agricole și proiectele legate de industria alimentară, pentru că nu vrem să folosim nici măcar un milimetru cub lemn obținut în mod ilegal. Propunerea noastră pentru proiectele de până la 1 MW din aceste sectoare este să le sprijinim cu un tarif de tip feed-in premium, cum propune și directiva europeană. Ce înseamnă aceasta? Să presupunem că va fi un tarif feed-in de 150 de euro. Ieși în piață și vinzi energia cu 40 de euro sau cu 50 de euro. Statul te ajută cu diferența de 110 euro sau 100 de euro, dar nu cu prețul întreg. Propunem această formă, deoarece ne așteptăm ca prețurile la energie să crească în anii ce vor veni în România și este o abordare mai bună să permitem pieței să plătească, iar statul să acopere doar diferența. În acest fel, de la an la an, cetățenii vor plăti tot mai puțini bani pentru aceasta schemă de sprijin. Noi credem că subvențiile trebuie să susțină obținerea unui venit minim, și nu a unui venit maxim. Ne opunem garantării unui venit maxim, deoarece știm ce s-a întâmplat cu certificatele verzi. Nu vrem ca cineva să obțină o rată internă de rentabilitate de 30-40%, chiar dacă unii se vor supăra pe noi!

Deocamdată, în România, deșeurile nu sunt tratate ca o problemă, așa cum se întâmplă în restul Europei. Va fi o întârziere până la cel puțin în 2019 în aplicarea unei forme de sancțiune pentru fiecare tonă de deșeuri care ajunge la groapa de gunoi. În 2019-2020, vom avea o schemă care va însemna un cost de 18 sau 27 de euro pentru fiecare tonă trimisă la groapă, plus alte costuri asociate. Dacă nu aplicăm astfel de sancțiuni, este de așteptat să plătim sume serioase de bani – sute de mii de euro pe zi – ca amenzi pentru neaplicarea directivei UE.

Licitații, în loc de amenzi

Deșeurile ar trebui să fie privite nu numai ca o problemă ce trebuie rezolvată prin subvenții. În primul rând, pentru că nu avem acești bani și, în al doilea rând, pentru că vrem să ne îndreptăm cât mai aproape de piață. Să zicem că avem o afacere care generează 10.000 de tone de deșeuri pe an. Depinde în funcție de specificul afacerii, dar să spunem că 6.000 de tone vor fi deșeuri biodegradabile. Din 2019, va trebui să plătiți 18 euro, iar din 2020, 27 euro pe tonă pe an. Aceasta înseamnă că va trebui să plătiți aproximativ 160.000 de euro. În loc să plătiți această sumă, să aruncați banii, iar deșeurile să ajungă tot la groapa de gunoi, propunem să vi se permită să organizați o licitație. O licitație prin care să găsiți pe cineva care să preia deșeurile, ba chiar să plătiți pentru aceasta orice sumă mai mică de 27 de euro pe tonă.

Cu propunerea noastră, producătorul de deșeuri plătește direct compania care rezolvă problema, cu un preț mai mic decât amenda. Statul nu trebuie să intervină deloc în această operațiune. Compania care preia deșeurile trebuie să le trateze în conformitate cu toate directivele UE, să le folosească în proiecte de biomasa sau biogaz, în funcție de tehnologia pe care va dori să o folosească. Până la urmă, respectând toate certificatele și cu autorizațiile necesare, va trebui să dovedim că procesăm aceste deșeuri și că le transformăm în altceva: energie, căldură și așa mai departe.

Un astfel de sistem este orientat către piață și permite celor interesați să participe la licitații și să semneze contracte pe termen lung. În mod automat, aceste proiecte vor fi fezabile, fără bani de la stat, fără presiune pusă pe bugetele publice. De asemenea, este foarte important că producătorii care primesc aceste venituri vor fi forțați de piață să vândă energia electrică sau termică la un preț competitiv și să găsească cele mai eficiente modalități de utilizare a produselor reziduurilor.

Putem avansa în această privință, iar în perioada următoare ne așteptăm ca legea privind bioenergia să ajungă la vot, în Parlament. Aceasta înglobează propunerile noastre și este un sistem care îi încurajează pe oameni să gândească și să acționeze eficient; deșeurile nu vor mai ajunge la groapa de gunoi, ci vor deveni o sursă care va genera combustibil, căldură, bani, valoare, locuri de muncă. Cel mai important este că va transforma Românie dintr-o țară care trimite 97% din deșeuri la groapa de gunoi, într-o țară care va arunca mai puțin de 20% din deșeuri. Și totul în 5 până la 6 ani, pentru că, printr-un asemenea sistem, automat, sortarea și reciclarea devin eficiente din punct de vedere economic.

_____________________________________________

Acest articol se bazează pe discursul prezentat de Ilias Papageorgiadis în cadrul Zilei Energiei Valmet la București, în octombrie, și a apărut iniţial în numărul din decembrie 2017 al energynomics.ro Magazine.

Dacă vrei să primești prin curier acest număr (decembrie 2017), în format tipărit, scrie-ne la adresa office [at]energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție. Toate numerele anterioare sunt accesibile AICI, în format electronic.

Share.

Lasă un comentariu