Lipsa clarității și predictibilității cadrului de reglementare în domeniului gazelor naturale persistă

0

Lipsa clarității și predictibilității cadrului de reglementare în domeniului gazelor naturale persistă, cu consecințe negative majore, atât la nivelul investițiilor, cât și al producției și al securității energetice naționale, a susţinut Artur Stratan, membru în boardul ROPEPCA – Asociaţia Română a Companiilor de Explorare şi Producţie Petrolieră, la Energy Strategy Summit 2017, la București.

Mai jos puteţi citi intervenția domnului Artur Stratan, la Energy Strategy Summit 2017.

Bună ziua, voi încerca să va prezint o imagine a ceea ce înseamnă provocările și ultimele evoluții din sectorul Upstream în România. Aș începe cu primul punct: noua metodologie de calcul a prețului de referință la gaze de către ANRM în vederea calculării redevenței. Din punctul nostru de vedere n-ar fi nevoie de un preț de referință în calculul redevenței pentru că redevența ar trebui plătită așa cum se plătește oriunde în lume, la valoarea de vânzare a gazelor respective. Practic, dacă se impune un preț de referință, deja începem să punem sub semnul întrebării declarația că piața gazelor a fost liberalizată în România.

Prețuri de referință pentru gaze

Acum doi ani de zile, ANRM a comandat două studii la Universitatea de Petrol și Gaze, deoarece aveau nevoie ca mediul academic să se implice în elaborarea acestor noi metodologii. Studiile au fost primite, a existat o analiză integrată la nivelul ANRM, după care și noi, ROPEPCA, am fost consultați. Ne-am exprimat punctul de vedere, am emis și o scrisoare de poziție pe această temă. Pe scurt, studiul recomanda trei metode de calcul. Una ar fi să se calculeze o medie de trei sau patru hub-uri de gaze din Europa, a doua variantă ar fi fost o cotație Platts, deci o cotație internațională, iar a treia soluție recomandată ar fi fost ca ANRM însăși să stabilească o formulă de calcul. Aceasta ar fi cam cum a calculat și până în prezent, un coș proporțional, alcătuit dintr-o cotă de producție locală și o cotă de gaze importate. Recomandarea noastră a fost să mergem pe a treia soluție, pentru că noi considerăm că ar fi cea mai oportună. Nu putem accepta cotații internaționale la calculul prețurilor de referință ale gazelor, deoarece România este o piață deconectată. Cu toată bunăvoința și cu toate actele normative la nivel național și la nivel european, toată lumea dorește să integreze și să interconecteze România, dar deocamdată aceasta rămâne un deziderat, nu suntem conectați cu nicio țară. Ba mai mult, suntem conectați mai mult pentru import de gaze nicidecum pentru export de gaze. Atâta timp cât suntem o țară atipică, putem să vorbim despre un preț de vânzare al gazelor la nivel național care este total deconectat de prețul european sau prețul internațional.

Rescrierea legii petrolului

O altă inițiativă a Asociației este rescrierea legii petrolului. Am avut o colaborare deosebit de bună anul trecut atât cu ANRM, cât și cu Ministerul Energiei. Am făcut pași surprinzători la nivelul acelui an și am avut un progres nesperat de mare. Problema pe care noi ca asociație și ca industrie o avem în fiecare an este că în România memoria instituțională nu este neapărat zero, dar este foarte-foarte limitată. În clipa în care s-a schimbat guvernul, practic trebuie să o luăm de la început în permanentă. Și asta, dacă suntem norocoși o dată pe an, dacă suntem mai puțin norocoși de două ori pe an, trebuie să o luăm de la zero și să reinițiem dialogul cu toate ministerele, cu toate asociațiile, cu toate organizațiile și cu toate agențiile. Trebuie să explicăm fiecăreia de la început cine suntem, cu ce ne ocupăm și ce vrem să facem în această țară, de ce această industrie trebuie să supraviețuiască. Mark Wagley a prezentat deja care este impactul investițional, impactul la nivelul menținerii și creării locurilor de muncă noi, impactul direct asupra industriei, dar și impactul asupra industriilor de suport, industriilor laterale, care este uriaș. Cine este interesat poate să intre pe site-ul ROPEPCA și veți găsi un studiu deosebit de interesant făcut de KPMG. Veți fi surprinși de rezultatele menționate în acel studiu.

Legat de legea petrolului, noi am fost 100% de acord cu propunerile ANRM, iar ANRM a fost 100% de acord cu propunerile asociației. Am promovat împreună această propunere de amendare a Legii Petrolului la forurile superioare, respectiv la Ministerul Energiei, singurul care are dreptul să facă propuneri legislative. Între timp, s-a schimbat guvernul și de atunci, așa cum dumneavoastră ați citit în presă despre legea petrolului, la fel am citit și noi.

Regimul fiscal

În ceea ce privește regimul fiscal, există un studiu făcut de firma Deloitte acum 3 ani de zile, un studiu pe care noi l-am reactualizat în primăvara acestui an, în luna martie. Care sunt cele trei elemente importante?

În primul rând, în condiții de criză, când pe plan mondial prețul la țiței a scăzut, toate economiile din UE și-au ajustat politicile și nivelul de impozitare astfel încât să permită industriei să supraviețuiască, să ia o gură de oxigen și să-și continue investițiile programate, chiar dacă la un nivel mai redus. Nivelul investițional în această industrie este uriaș, vorbim de sute de milioane de euro, ba chiar miliarde sau zeci de miliarde, dacă proiectele sunt mai mari. Am repetat-o în ultimii cinci ani și o voi repeta: toate acestea sunt proiecte pe termen lung, 20-25-30 sau chiar 40 de ani. Toată lumea trebuie să înțeleagă și să respecte sanctitatea acordului de concesiune în această țară. in clipa în care tu ca țară mă inviți pe mine ca investitor să vin să investesc aici, îmi propui un regim fiscal, acel regim fiscal se menționează în acordul de concesiune și toată lumea trebuie să-l respecte, și concesionarul, și statul român. Toată lumea își face calculele economice legate de cotația petrolului, de prețul țițeiului, al gazelor naturale și așa mai departe. Nimeni nu poate ieși din acest tipar sau din aceste constrângeri ale calculului economic. Statul nu poate veni ulterior să majoreze povara fiscală schimbând regimul fiscal pentru acel proiect, pentru că proiectul respectiv va muri instantaneu. Statul va rămâne cu rezervele neexploatate, iar investitorul, la rândul său, va înregistra o pierdere uriașă, va trebui să oprească proiectul și va trebui să plece din țară cu o pierdere uriașă. Primul lucru pe care trebuie să-l rețineți în această privință este că în UE țările și-au ajustat nivelul de fiscalitate, și l-au redus, pentru a permite industriei de petrol și gaze să supraviețuiască. Ce a făcut România? L-a crescut. Nivelul efectiv de taxare pentru România la nivelul anului 2016 a ajuns la 17,5%. Poate vi se pare puțin, dar eu vă spun că este enorm în comparație cu Europa, lăsând la o parte zăcământul gigant de gaze Groningen din Olanda. În 2015, nivelul de taxare în Europa era de 7,9%, după cum vedeți, o diferență uriașă.

DESCARCĂ PREZENTAREA LUI ARTUR STRATAN

Al doilea lucru pe care trebuie să-l rețineți. Avem un slide care exprimă, cu verde deschis nivelul redevențelor plătite și cu verde închis vestitul impozit suplimentar pentru prețul realizat la gazele naturale. Cu albastru este impozitul pe construcții speciale, care la 1 ianuarie 2017 a dispărut. Dar, între timp, a apărut recomandarea Comisiei de Industrie și Servicii din Camera Deputaților pentru ca acest impozit – windfall profit tax – să se majoreze de la 60 la 80% pentru cantitățile de gaze care sunt vândute cu un preț mai mare de 85 de lei pe MWh. Probabil că n-ați văzut acest grafic niciodată și probabil că nu ați gândit niciodată sub această formă. De fapt, în România, la această ora „windfall profit tax” este mai mare decât nivelul redevențelor plătite. Pare a fi un paradox, dar nu este. Aceasta este realitatea concretă și este trist că se întâmplă așa ceva în România.

În analiza realizată de Deloitte în urmă cu trei ani, experții au considerat oportun să împartă țările producătoare din UE în 2 categorii: țări care au un nivel mediu de producție pe sondă, pe zi, mai mic de 40 de barili și țări care au o producție mai mare. România a fost încadrată în categoria cu producție de sub 40 de barili pe zi, iar raportarea s-a făcut comparativ în cadrul acelei clase de țări producătoare. Acum, pentru ca argumentele noastre să fie mult mai evidente, aveți pe acest slide țările UE și nivelul de fiscalitate. Se vede foarte clar cum țările și-au redus nivelul de fiscalitate, iar România, pe antepenultima poziție, l-a crescut. După cum bine vedeți, România este la capătul din dreapta al scalei, deci avem una dintre cele mai mari fiscalități din UE. Este normal? Cu siguranță că nu este normal. Așa cum spunea și doamna Florina Sora de la ANRM, este nevoie de un cadru investițional sănătos și propice. Avem nevoie să atragem investitori în România, iar capitalul cu siguranță că nu va veni dacă vom continua să venim cu acest nivel uriaș de impozitare.

Modificarea Legii gazelor 123

Am ajuns și la Ordonanța de urgență a Guvernului 64, pentru modificarea Legii gazelor 123, în vederea instituirii permanente a vestitului windfall profit tax la gaze. Acest lucru s-a făcut împotriva bunelor recomandări emise de ANRM și ANRE, și de Ministerul Energiei, și de asociația noastră. Noi am transmis o scrisoare de poziție deosebit de elaborată și am prezentat foarte multe argumente pentru care acest lucru nu ar trebui să se întâmple. În pofida acestui curent de opinie negativ, Comisia de Industrie și Servicii, împreună cu Comisia de Buget Finanțe din Camera Deputaților au semnat împreună acel raport care a stat la baza promulgării modificării legislative. A existat o consultare reală cu noi, industria? Cu siguranță, nu. Am încercat și încercăm și astăzi să înțelegem care au fost motivele pentru care Comisia de Industrie și Servicii a ales să majoreze acest impozit suplimentar, ba mai mult, să-l permanentizeze.

Parlamentul se va pronunţa din nou asupra impozitării veniturilor suplimentare din sectorul gazelor naturale

La început de criză economică, în 2008-2009, am acceptat tacit introducerea impozitului de 60% pentru gaze și a impozitului de monopol pentru țiței de 0,5%, pentru că situația economică era destul de grea. Dar toate acestea au fost ca măsuri cu caracter temporar, pe un 1 an. Au fost însă prelungite pe încă un an și încă un an. Diferitele guverne care au fost la cârma țării ne-au tot promis că acest impozit, având un caracter temporar, este logic și normal să dispară. Nu a dispărut, a fost permanentizat! Noi, în industrie, o percepem ca pe o sancțiune, cu toate că foarte multă lume se ferește să pronunțe acest cuvânt. Ne simțim pedepsiți prin introducerea acestui impozit cu totul anormal.

Nu vreau să intru în sfera de offshore, pentru că organizația noastră se ocupă de onshore. Totuși, începem să avem mari dubii că vestitele gaze din Marea Neagră vor începe a fi produse în următorii ani, având în vedere recentele schimbări legislative. Nimeni nu poate accepta ca statul să intervină atât de brutal în formarea prețurilor la gaze și în mecanismul prin care o companie petrolieră poate beneficia și obține prețul real al gazelor naturale sau prețul internațional. Acesta este un drept consimțit în acordul de concesiune. Acolo, o clauză foarte clară indică negru pe alb că fiecare producător, fiecare concesionar, are dreptul să dispună conform liberului arbitru de întreaga cantitate de țiței și gaze pe care o produce. Acest lucru nu se întâmplă în România. Cu siguranță, în lunile următoare, se vor clarifica și aspectele legale. Să nu mai amintim că aceste măsuri reprezintă o opțiune mascată de împiedicare a exporturilor de gaze din România. Aceste exporturi cu siguranță că nu se vor întâmpla, fizic, în următorii ani.

Angajamentul statului de a respecta stabilitatea fiscală în România este mult promisă, dar mereu încălcată. Percepția noastră, în urmă dialogului susținut pe care l-am avut cu diferitele entități și autorități ale statului român este că nu există un efort concentrat de a stabili un regim fiscal.

Toată lumea vorbește de o potențială modificare a redevenței. Aceasta este 100% în jurisdicția ANRM. S-ar putea mări redevențele în viitor? Da. Impozitul petrolier de 40%, propus anul trecut de Ministerul Finanțelor, este 100% în jurisdicția acestuia. Se poate propune în continuare și se poate impune industriei petroliere? Cu siguranță. Windfall profit tax, de cine a fost promovat și de cine a fost propus? De Comisiile de Buget Finanțe, respectiv, de Industrie și Servicii din Camera Deputaților. Avem deci a treia entitate care se ocupă de majorarea poverii fiscale pentru sectorul de petrol și gaze. Ce este surprinzător este că niciuna dintre aceste entități nu discută cu măcar una dintre celelalte două, pentru a se alinia și pentru a calcula care este acel „government take „- valoarea totală a sumelor cu care o companie petrolieră contribuie la bugetul de stat, sub orice formă. A existat în luna februarie a acestui an o inițiativă palidă a ministerului Economiei în acest sens. Ni s-a cerut printr-o scrisoare oficială să furnizăm un „spread sheet” în care să menționăm absolut toate taxele pe care o companie petrolieră le plătește la bugetul central și care trebuie plătite la ANRM, la ANRE – absolut toate taxele plătite: pentru permise, pentru autorizații, pentru licențe, pentru orice fel de operațiune. Noi am furnizat. Din informațiile noastre, trei companii mari din România au furnizat aceste informații. Ce s-a întâmplat mai departe habar nu avem. Probabil că a existat o intenție bună la nivelul ministerului Energiei de a stabili exact care este nivelul de taxe, care este povara fiscală totală pe care o companie o plătește în România. Nu putem să spunem dacă pe viitor se vor mări redevențele, dacă ministerul Finanțelor va promova în continuare acel impozit petrolier. Deocamdată trăim cu realitatea windfall profit tax, care nu ne favorizează absolut deloc.

Tranzacţionarea gazelor naturale la bursă

S-a vorbit deja despre obligația de a tranzacționa integral cantitățile de gaze naturale produse pe bursă. Și în această privință, lumea nu vrea să înțeleagă că tranzacționarea pe bursă este un drept și nu o obligație. Nu are cum să fie o obligație. Atâta timp cât există directiva europeană care stipulează clar că sunt permise toate contractele bilaterale între pârți pentru vânzările de gaze naturale, nu poate exista o restricție în România. Cu ce este România deosebită față de altă țară din UE? Este foarte greu de înțeles. Companiile care au departamente de marketing de gaze știu foarte bine cât de greu se creează și în câți ani de zile se construiește un portofoliu viabil de clienți pentru cumpărarea de gaze în contracte bilaterale. Mai mult, după cum declara președintele Bursei Române de Mărfuri, ei percep faptul că statul român va licenția un singur operator, și anume OPCOM, pentru a tranzacționa gazele naturale pe bursă, drept o naționalizare. Și așa este. În clipa în care intri în curtea unei entități private și faci abstracție de faptul că peste 90% din cantitățile de gaze sunt tranzacționate pe BRM, in momentul în care impui această obligație și muți totul de pe BRM, pe OPCOM, într-adevăr, sună a naționalizare. Ba mai mult, Consiliul Concurenței și DG Energy s-au pronunțat în defavoarea licențierii unei singure platforme de tranzacționare, iar regulamentul 1227 / 2011 al Parlamentului European privind piețele angro stipulează același lucru. În luna februarie, când deja începuse să se discute introducerea acestor schimbări privind tranzacționarea pe bursă, OPCOM-ul spunea că dispune de o platformă funcțională de tranzacționare de electricitate, dar nu este atât de operațională pentru volumele de gaze care se preconizează a fi vândute. Ei au promis că în șase luni ar putea fi în stare să se pună la punct cu aceste mecanisme și cu toate instrumentele necesare tranzacționării. Poziția noastră este că vor avea nevoie de cel puțin un an de zile și că 6 luni de zile, cu siguranță, nu vor fi suficiente pentru a pune la punct toate mecanismele necesare.

În concluzie, lipsa clarității și predictibilității cadrului de reglementare în domeniului gazelor naturale persistă, cu consecințe negative majore, atât la nivelul investițiilor, cât și al producției și al securității energetice naționale.

Oportunități pe piață nu există. Toată lumea așteaptă cu nerăbdare ca ANRM să lanseze runda 11 de licitație pentru blocuri de explorare și ulterior o altă rundă pentru zăcăminte marginale. De ani de zile tot așteptăm că acest lucru să se întâmple. Încă nu s-a întâmplat, iar argumentul principal a fost că se așteaptă finalizarea regimului fiscal pentru industria de petrol și gaze. Aceasta nu s-a finalizat. Programul de guvernare a PSD prevedea că până la sfârșitul primului trimestru regimul fiscal să fie finalizat. Nu s-a întâmplat. Tot așa, cu scuze și cu explicații mai trece un an și încă un an și încă un an, iar runda rămâne nelansată. ROPEPCA a propus de 3-4 ani ca această rundă să fie lansată odată pentru totdeauna chiar în baza vechiului regim fiscal, pentru că timpul trece și statul pierde investiții, locuri de muncă și eventual o producție timpurie de petrol și gaze naturale.

ROPEPCA a fost un participant activ la elaborarea strategiei energetice naționale și, cu tristețe, observăm că documentul a fost introdus într-un ciclu interminabil de evaluări interne, la diverse ministere. Între timp, de guvern s-a ales praful, cu siguranță că și de strategia energetică națională, în condițiile în care, după cum spuneam mai devreme, nu există memorie instituțională în această țară. Noi ne-am dorit ca această strategie națională, așa cum a fost ea propusă și elaborată, să fie lansată pentru că o lege proastă (imperfecta) este mult mai bună decât nicio lege. Această strategie este un document perfectibil, care poate fi îmbunătățit ulterior.

Avem, deci, din industria de petrol și gaze, aceleași solicitări pe care le lansăm de ani buni: transparență, stabilitate, predictibilitate. Am mai adăuga, în acest an, existenta unor consultări și a unui dialog real.

Share.

Lasă un comentariu