Victor Grigorescu, ministrul Energiei: Rolul nostru este să păstrăm echilibrul și securitatea energetică a României  

Cu puţină vreme înaintea încheierii mandatului de un an al echipei de conducere de la ministerul Energiei, suntem la momentul bilanţurilor. Le fac, mai organizat sau doar schiţat, fiecare dintre cei implicaţi în industria energetică. Sunt comentarii lansate în social media, articole în presă, luări de poziţii sau simple comentarii în discuţii private, în care plusuri şi minusuri descriu nu doar performanţa echipei de la minister, ci, în fapt, starea de azi a industriei energetice. Am avut şansa să obţinem perspectiva ministrului Victor Grigorescu, interesantă prin selecţia reuşitelor, dar şi prin consecvenţa unei abordări dominate de echilibru.

Stimate domnule Victor Grigorescu, care sunt principalele reușite ale mandatului dumneavoastră?

victor-grigorescu-roNu sunt un mare adept al numărării reușitelor, pentru că astfel riscăm să abordăm simplist o realitate care este mult mai complexă. Domeniul energetic este prin excelență unul dintre acele sectoare în care poți avea mari reușite punctuale și, cu toate acestea, per ansamblu, să ai de-a face cu un dezastru.

Avem încă o administrație publică ce rareori reușește să funcționeze sistemic. Avem dificultăți reale în a prelua și a valorifica ce am primit din trecut și să transmitem mai departe lucrurile mai bune decât le-am găsit. Acesta este aspectul cel mai important pe care titularul unei demnități publice trebuie să și-l asume. Înainte de a lăuda reușite punctuale, trebuie să avem în vedere efecte și o viziune pe termen mediu și lung.

Dacă judecăm din această perspectivă anul pe care l-am avut în fruntea Ministerului Energiei, cred că am reușit să schimb acest mod păgubos de-a face lucrurile. Am finalizat Strategia Energetică a României, începută cu doi ani înainte și care se găsea, mai degrabă, la stadiul de intenție. Am reușit să stopăm degradarea parametrilor economici ai unor companii importante, mai ales ELCEN București, Complexul Energetic Hunedoara sau Complexul Energetic Oltenia, chiar dacă, uneori, prin măsuri extrem de dificile și puțin populare. Mai este multă muncă, în special în anul care vine, pentru a consolida procesul de reformă început de noi.

Am deblocat recrutările pentru conducerea companiilor de stat și am îmbunătățit aplicarea principiilor guvernanței corporative. Am adoptat un număr de acte normative definitorii pentru sectorul energetic, mai ales în sectorul gazelor naturale, pentru formarea unei piețe reale și transparente în România. Am transparentizat activitatea ministerului la un grad nemaiîntâlnit până astăzi.

Am reușit să pornim un proces de reformă care schimbă treptat, dar sigur, paradigma din interiorul sistemului.

Știu că poate au existat așteptări mai drastice, cu accente de revoluție, dar vreau să se înțeleagă că o dinamitare a sistemului nu ar fi adus nimic bun. Ne-ar fi făcut nefuncționali și ne-ar fi pus în situația să alergăm după soluții de compromis, suboptimale. Am ales să schimbăm lucrurile treptat, astfel încât să avem reușite care să motiveze întregul sector.

Energia românească beneficiază de un număr mare de specialiști și acești oameni trebuie să fie implicați permanent și să creadă în proiectele pe care le propui. Ei sunt cei care dau forța reformei în sistem, nu o singură persoană. Nu cred în abordări mesianice Acesta este motivul pentru care proiectul Strategiei Energetice a României a trecut prin atât de multe etape de consultare și dezbatere.

Aşa cum era normal, vocile sceptice şi cele critice v-au însoţit în acest an. În acest context, în ce măsură credeţi că ați reușit să obţineţi măcar începutul unui consens în sectorul energetic?

Departe de mine să susțin că ne-am aliniat cu toții pe un singur ton. Sunt destule voci care susțin alte direcții decât cele propuse de mine. Unii consideră că ne mișcăm prea încet, în timp ce alții cred că era mai bine acum 20 sau 30 de ani. Am argumente pentru fiecare opinie contrară și cred că mi-am făcut datoria de a răspunde majorității, dacă nu chiar tuturor celor care ne-au întrebat, acuzat sau interpelat. Ministerul Energiei asigură, în primul rând, securitatea energetică a țării, pornind de la un mix energetic echilibrat și de la nevoia ca România să se bazeze, în primul rând, pe propriile sale resurse. Dacă asta înseamnă a adopta măsuri pentru a păstra cărbunele in mixul energetic (deschiderea de noi cariere de cărbune), asta facem, chiar dacă nu place tuturor. La fel am abordat problema și atunci când a fost vorba despre deschiderea pieței gazelor naturale, prin impunerea unei cote minime a tranzacțiilor pe bursă, pentru a crea un preț de referință corect și transparent pentru gaz în România. Unii sunt de părere că e mai bine să păstrăm contracte bilaterale, netransparente, și o piața cu doi sau trei actori. Așa ceva nu se poate. Înțeleg că recunoașterea importanței energiei nucleare îi face pe cei care promovează alte surse de energie, inclusiv gaz natural, să ne privească cu nemulțumire. Cum spuneam însă, rolul nostru este să păstrăm echilibrul și securitatea energetică a țării, înainte de orice.

Care sunt cele mai fierbinți dosare care rămân în sarcina viitorului ministru al Energiei?

Ritmul de dezvoltare al domeniului energetic și situația geo-strategică în care ne găsim fac din acest sector unul foarte fierbinte pentru următoarele decenii. La Ministerul Energiei nu vor exista niciodată perioade de liniște.

Strategia Energetică arată că ne așteaptă provocări uriașe, mai ales în ceea ce privește înlocuirea unei treimi din capacitățile de generare actuale. Avem nevoie de investiții de cel putin 7 miliarde de euro.

Avem apoi situația exploatărilor carbonifere, pe care am reușit să le punem pe drumul corect, dar care dacă nu sunt supervizate cu grijă pot înregistra evoluții negative extrem de rapid. Va fi nevoie să ne asigurăm că păstrăm ciclul nuclear complet și chiar dacă noi am reușit să luăm măsurile sociale care se impuneau în acest domeniu, e imperios necesar să se continue planurile de restructurare și de deschidere de noi perimetre de exploatare.

La un nivel critic se află și problema termoficării. Noi am reușit să stopăm declinul la ELCEN. Acest subsector este vinovat de o gaură de aproximativ 6 miliarde de lei, în timp ce avem destule orașe în stare critică. Aici e nevoie de o rigurozitate financiară pe care nu am practicat-o în 25 de ani și de investiții importante pentru a asigura funcționalitatea sistemului pe termen mediu. Și încă un punct extrem de important: cred că Ministerul Energiei, prin cei care îl vor conduce, ca și prin fiecare funcționar sau angajat al său, trebuie să înțeleagă locul nostru în infrastructura europeană și să gestioneze corect situația astfel încât să beneficiem de avantajele pe care poziția noastră și capacitățile tehnice și umane pe care le avem ni le permit din plin. Oricine va veni la conducerea acestui minister trebuie să înțeleagă că urmează o perioadă extrem de dificilă, plină de oportunități, dar și de provocări.

Ce anume vă doriți să se întâmple în continuare în acest sector?

Am o listă foarte lungă de dorințe. Aș vrea însă să accentuez una extrem de importantă. Printre greșelile pe care le-am făcut în ultimele decenii se găsește ignorarea capacităților umane care au stat în spatele construcției acestui sistem. Suntem una dintre țările privilegiate la nivel european în ceea ce privește mixul energetic și capacitatea noastră de a produce mai multă energie decât consumăm. Ce am ignorat însă sunt oamenii, specialiștii din energie care au făcut posibile aceste realizări.

Un lucru pivotal în sectorul energetic este accentul pe activitatea de cercetare și dezvoltare. Ministerul Energiei ar trebui să aibă o linie distinctă de acțiune în acest domeniu. Încă avem specialiști de nivel internațional, dar timpul și lipsa de interes în această direcție ne vor face să pierdem această resursă vitală dacă nu luăm măsuri urgente.

Ce credeți că va fi menținut din modul de lucru pe care l-ați introdus la minister?

Cred că fiecare ministru trebuie să-și construiască propria echipă care să-l ajute să-și implementeze viziunea pe care o are pentru mandatul său. Sper însă ca filozofia din spatele mandatului meu să devină un instrument de lucru pentru că nu e una construită pe considerații personale, ci pe scanarea intensivă a stării sistemului. Pe scurt, cred că central în activitatea ministerului se găsesc principiul securității energetice și acțiunile care decurg din acest principiu. Maniera de implementare ține de o alegere personală, dar aceasta trebuie să fie în concordanță cu nevoile sistemului energetic. Aleg să fiu optimist, pentru că domeniul energetic are numeroase mecanisme interne care să-l facă gestionabil chiar și în situații dificile.

Ce planuri aveți pentru viitor? Vă interesează să rămâneți în sectorul energetic sau să intrați în politică?

Suntem pe ultima sută de metri și cred că revista dumneavoastră va fi pe piață și după formarea viitorului guvern, așa că este prematur să-mi fac planuri de viitor. Voi lucra cu același devotament până în ultima zi și abia după acea zi, am libertatea de a-mi face planuri de viitor. Cred că atunci când alegi și ești ales pentru o funcție atât de importantă, singurul focus este de a-ți face treaba cât mai bine, până la capăt. Orice plan la care aș lucra astăzi mi-ar afecta cu siguranță performanțele pe care mi le doresc de la mine. Nu sunt îngrijorat pentru ce urmează. Și cred că niciunul dintre noi nu ar trebui să fie pentru că atât timp cât muncim cu devotament, sunt convins că vom avea și recompense pe măsură.

Cum ați vrea să vă țină minte lumea după acest an de ministeriat?

Ca pe o persoană devotată funcționării corecte a sistemului energetic. Nu am făcut compromisuri și mi-am dedicat întregul mandat păstrării echilibrului necesar funcționării sistemului energetic. Dacă acest lucru s-a observat, atunci nu pot decât să mă bucur.

Cum vă temeți că ați putea rămâne în memoria comunității energetice?

Nu am nici o teamă legată de acest aspect. Ca să păstrăm aceeași idee cu care am început acest interviu, cred că sistemul energetic nu se conduce prin personalizare excesivă, ci cu măsură și echilibru. Funcția de ministru e o funcție vremelnică și supusă criticii permanente. Cine își închipuie că e un titlu de glorie și se gândește la posteritate nu face decât să piardă vremea și să se defocuseze.

 

—————————————-

Articolul integral poate fi citit în numărul din decembrie 2016 al energynomics.ro Magazine.

Dacă vrei să primești numărul următor (martie 2017), în format tipărit, scrie-ne la adresa office [at]energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție.

Share.

Lasă un comentariu