Răspunsul Ungariei la riscurile în aprovizionarea cu gaze naturale (interviu cu Pál Ságvári)

Pál Ságvári, Ambasadorul pentru securitatea energiei în cadrul Ministerului Afacerilor Externe și Comerțului Ungariei vorbește despre securitatea energetică, diversificarea aprovizionării și rutele alternative. Pál Ságvári va fi unul dintre vorbitori în cadrul Summit-ului LNG de la Budapesta (2-3 decembrie).

Ce fel de oportunități există pentru diversificare?

Dependența Ungariei de gazele naturale provenind din Rusia este o moștenire istorică, chiar dacă predictibilitatea și pragmatismul joacă un rol cheie în această relație. După crizele de aprovizionare din 2006 și 2009, subiectul diversificării a fost unul foarte fierbinte, chiar dacă interpretarea conceptului s-a schimbat mult de-a lungul anilor. Inițial, diversificarea a vizat ramificarea sistemului rutelor de transport a gazelor și extinderea sferei potențialilor noi furnizori de gaz în sistem. În ultimii zece ani, Ungaria a depus mult efort în construirea de interconectări cu toate cele șapte țări vecine (cea cu Slovenia este în stadiul pregătitor) pentru a avea capacități tehnice de a importe gaze naturale de la diferiți furnizori. Momentul creării unei noi structuri a importurilor de gaze se apropie rapid, deoarece contractul comercial pe termen lung cu Rusia expiră la sfârșitul acestui an.

Ce rută alternativă găsiți ca fiind cea mai utilă?

Actuala configurație, care înseamnă că importăm prin Ucraina, prin interconectorul HAG din Austria și prin interconectorul Slovacia-Ungaria, reprezintă o opțiune de siguranță. Nord Stream și poate Nord Stream 2 pot aduce gaze naturale din nord, iar unele volume din Turk Stream pot ajunge în Ungaria prin noua conductă aflată în construcție prin Bulgaria și Serbia. Aceste proiecte, chiar dacă sunt afectate de întârzieri, vor redefini în mod drastic și abrupt marile rute de tranzit ale gazului în Europa Centrală și de Est. Diplomația noastră energetică din acest an a avut ca scop asigurarea unei „aterizări soft”, astfel încât să ne pregătim pentru incertitudinile în aprovizionare după expirarea acordului de tranzit Rusia-Ucraina din decembrie 2019, în condițiile în care suntem amenințați de o posibilă perturbare în aprovizionare dacă tensiunea geopolitică va crește între două țări. Oricum, sunt încrezător că Ungaria este pe cale să își asigure aprovizionarea cu gaze naturale pentru 2020, chiar și în cel mai post scenariu care s-ar putea produce în ianuarie, deoarece depozitele noastre subterane vor fi pline până la sfârșitul lunii septembrie. Desigur, nu suntem singura țară afectată, așa că am început deja discuțiile cu unii dintre vecinii noștri pe baza solidarității regionale.

Care sunt cele mai noi perspective privind proiectul croat de LNG și exploatarea românească?

În ciuda unor provocări, atât proiectul LNG de la Krk, cât și proiectul BRUA sunt pe cale să se realizeze. Trebuie să înțelegem că faza de proiectare preliminară înseamnă optzeci la sută din calendarul întregului proiect – adesea ocupând un deceniu de activitate intensă de diplomație în domeniul energiei pentru a facilita decizia finală de investiție (FID) a părților interesate. Suntem conștienți de dificultățile pe care colegii noștri români și croați trebuie să le depășească și ne implicăm pentru simplificarea proceselor decizionale pentru toate părțile interesate. În ceea ce privește terminalul LNG de la Krk, ne-am oferit să venim cu investiții de capital și ne propunem să investigăm împreună posibilitatea integrării pieței de gaze pentru a renunța la tarifele bilaterale de ieșire și intrare. Scopul nostru este de să creăm o autostradă pentru LNG la un preț competitiv spre Ungaria. Dar, indiferent de rezultatul discuțiilor cu partenerii noștri croați, cu siguranță contăm pe un terminal operațional la Krk, din ianuarie 2021. Proiectul off-shore Neptun al României este, de asemenea, unul foarte matur, decizia finală de investiție poate fi luată de îndată ce consorțiul de exploatare este încrezător că mediul de reglementare permite un astfel de pas. Sperăm că primele molecule de gaze naturale vor începe să curgă din acest câmp în 2023.

Care sunt factorii previzibili care ar putea reprezenta problemele?

Pe lângă riscurile obișnuite ale acestui tip de afaceri, situația este complicată și mai mult de natura fragmentată a politicii din regiunea noastră: guvernele pot veni și pleca, iar în multe cazuri poate lipsi un consens național cu privire la strategiile și politicile fundamentale din sectorul energetic. Adesea, trebuie să așteptăm până când noua administrație abordează problema, evaluează și reevaluează. Acest lucru necesită timp și, mai ales, necesită răbdare strategică.

Ce fel de cooperare este necesară pentru a realiza diversificarea dorită?

Ungaria nu își poate diversifica singură aprovizionarea cu gaz, de aceea cooperarea la nivel regional și european este un principiu fundamental al diplomației noastre energetice. Celelalte țări din regiune se află în situații energetice similare și este firesc ca interesul nostru comun față de diversificare să conducă la identificarea inițiativelor comune. Unele finanțări ale UE reprezintă un rezultat util în majoritatea cazurilor, iar o serie de proiecte sunt într-adevăr eligibile ca proiecte de interes comun. Odată ce infrastructura devine treptat operațională, sarcina noastră va trece de la diplomația energetică și dezvoltare, la operarea rețelelor naționale și de interconectare.

Share.

Lasă un comentariu