Acasă » Regenerabile » Biomasă » Industria siderurgică solicită amânarea liberalizării la gaze până în 2018

Industria siderurgică solicită amânarea liberalizării la gaze până în 2018

17 ianuarie 2014
Biomasă
energynomics

Industriașii din siderurgie i-au cerut joi Ministrului Economiei să prelungească până în 2018 procesul de dereglementare a preţului gazelor naturale, potrivit Mediafax. În cadrul întânirii dintre asociațiile patronale din industria grea și Ministrul Andrei Gerea, „o primă problemă ridicată a fost preţul energiei electrice, considerat ca fiind împovărător pentru o industrie supusă permanent restructurării şi eforturilor de reducere a costurilor”, se arată în comunicatul Ministerului Economiei.

Supraviețuirea siderurgiei este miza, iar mari consumatori industriali precum ArcelorMittal, Alro Slatina și Tenaris Silcotub Zalău i-au spus ministrului că nivelul ridicat al costurilor cu certificatele verzi, al taxei de cogenerare și al altor taxe pe energie atârnă greu de gâtul competitivității lor. În plus, procesul de renunțare la prețuri reglementate la gaze naturale este prea accelerat pentru industrie, spun asociațiile patronale din siderurgie.

Compania ArcelorMittal din România a înregistrat pierderi în ultimii cinci ani și subliniază că această situație poate fi corectată în cazul în care costurile cu energia nu ar fi atât de mari. În caz contrar, nu va putea rezista.

Din 2009, noi am investit peste 200 de milioane de euro. […] Domnul Mittal a venit în România pentru a ne sprijini în eforturile noastre de a ne explica atitudinea cu privire la preţul energiei. Chiar dacă suntem sprijiniţi masiv, de cinci ani, de către compania mamă, obiectivul nostru este să revenim peste linia de zero. Legat de acest obiectiv, una din marile provocări pe care le avem este aceea a costurilor energetice.

Această problemă trebuie rezolvată cât de repede este posibil, pentru că nu putem supravieţui unei posibile creşteri explozive a costurilor energetice. Decidenţii politici au făcut un pas în vara acestui an, dar impactul pozitiv al acestor măsuri a fost mic şi va fi acoperit de evoluţia din următorul an. Noi nu solicităm o favoare, ci solicităm acele măsuri aplicate în alte ţări ale Uniunii Europene”, a declarat în 2013 directorul general al ArcelorMittal Galaţi.

Siderurgia nu se înțelege cu energia

Marii consumatori industriali de energie cereau în noiembrie 2013 autorităților din România scutirea de la plata a 80-85% din taxele cu certificatele verzi. Asociaţia Marilor Consumatori Industriali de Energie (ABIEC) solicita ușurarea acestor poveri după modelul altor țări europene care au luat măsuri asemănătoare.

Industriașii români subliniau că “România are cea mai generoasă schemă de sprijin pentru energia curată, dar este singura ţară europeană care nu a scutit industria de plata unei părţi importante din aceste taxe.” ABIEC arăta că impunerea taxelor de tipul certificatelor de emisii, CV și cogenerare conduc la o ridicare vertiginoasă a costurilor de producție, indicând un acest sens un raport despre industria de aluminiu din Europa făcut la comanda Comisiei Europene.

Totodată, ABIEC cita și un studiu PricewaterhouseCoopers (PwC) care arăta că România plăteşte cele mai mari taxe de sprijin pentru energia regenerabilă din UE, fiind cu mult peste media practicată în piața unică, ceea ce fac necesare introducerea unor criterii de eligibilitate pentru protecția de la plata unei părți din aceste taxe. Directorul general al Alro Slatina, Gheorghe Dobra, preciza că reprezentanţii Comisiei Europene (CE) au transmis că România nu trebuie să o notifice de scutirea marilor consumatori de energie de la plata certificatelor verzi.

Ordonanța care prevede suspendarea tranzacţionării unei părți a certificatelor verzi cuvenite producătorilor de energie regenerabilă conține și o clauză temporară prin care marii consumatori de energie plătesc doar jumătate din certificatele verzi aferente necesarului de producţie cu condiţia realizării unor investiţii în eficienţă energetică. Autoritățile naționale spuneau că această măsură trebuie mai întâi notificată și acceptată la Bruxelles, pentru a vedea dacă nu cumva este considerată ajutor de stat, înainte de a o putea aplica.

De la amânarea liberalizării prețurilor la gaze, la grăbirea procesului

Potrivit calendarului încă neschimbat al procesului de renunțare la prețurile administrate la gaze, liberalizarea se încheie pentru consumatorii industriali la finalul anului 2014. Problema este spionoasă pentru industria autohtonă, ținând cont de schemele de personal supradimensionate pe alocuri, eficiența energetică extrem de scăzută și taxele pe energia consumată, toate cu impact asupra costurilor de producție care au devenit printre cele mai necompetitive din Europa. Spre exemplu, cuantumul taxelor face ca prețul energiei electrice în factura de curent a consumatorilor casnici să fie de doar 24%. Restul facturii este creată de tarifele de transport și distribuție și taxe variate impuse pentru utilizarea energiei regenerabile și cogenerarea.

În acest context, marii consumatori industriali au solicitat ca procesul de liberalizare, dacă tot se întâmplă, să fie întârziat cu un an pentru a le oferit timp să se pună la punct cu unele mecanisme de protecție. Până la urmă autoritățile au fost de acord cu această solicitare. Reglementatorul domeniului energetic (ANRE) și Departamentul pentru Energie au spus că angajamentul luat în fața instituțiilor internaționale pentru liberalizare poate permite această amânare dacă prețul gazelor de import trece de pragul de 500 de dolari/1.000 de metri cubi.

Prețul gazelor de import a scăzut însă la sub 400 de dolari/1.000 de metri în această iarnă datorită cererii scăzute și formării de stocuri din producție internă pe timpul verii din 2013. Pe cale de consecință, consumul a fost asigurat în proporție de 80% din producție internă. Ca urmare, prețul gazelor de import a scăzut la sub 380 de dolari/1.000 de metri cubi și președintele ANRE a declarat că se gândește acum să grăbească procesul de dereglementare “având în vedere prețurile actuale și estimările pentru la vară.”

Costurile cu energia țin departe investitorii în industria europeană

Potrivit unui studiu recent realizat de firma de consultanță pentru afaceri FTI Consulting Inc., costurile energiei reprezintă un subiect crucial în menținerea și reclădirea unei industrii europene. Dacă în ultimii 20 de ani liderii politici și financiari europeni considerau că tranziția de la economii bazate pe servicii la economii bazate pe servicii este un semn de progres, în ultimii ani acest lucru a fost profund infirmat. Criza a condus la un șomaj ascendent în sudul Europei, la o rată îngrijorătoare de lipsă de locuri de muncă în rândul tinerilor europeni, la decalaje de competitivitate și productivitate a muncii între nordul și sudul Europei și chiar la incapacitatea de a mai susține scheme sociale celebre precum sistemul danez.

Raportul menționat evidențiază că manageri din state cu organizare diferită a muncii precum Marea Britanie, Spania, Polonia și Germania sunt preocupați la unison de costurile energetice în demararea unei investiții și le consideră ca fiind piedici semnificative în dezvoltarea planurilor lor.

Un manager al proiectului de cercetare a declarat: ”Știm deja că firmele europene plătesc semnificativ mai mult pentru energie decât concurentele lor de pe piețe similare. Această cercetare introductivă oferă dovezi concrete că acest lucru influențează deciziile lor privind investițiile și prin urmare nivelul potențial al investițiilor străine atrase de Europa. […] se observă o relativă lipsă de înțelegere a managerilor în privința provocărilor și ocaziilor pe care le pot oferi diferitele surse de energie.”

Directorul pentru strategie și cercetare al firmei de consultanță a subliniat și el importanța pe care o are costul energiei în producție și prelucrare: “Un cost rezonabil al energiei este vital pentru industriile care depind de consumul de energie, cum ar fi cele prelucrătoare si producătoare de bunuri, în momentul în care analizează destinația investițiilor noi. […] UE se confruntă cu concurență la nivel global pentru atragerea acestor investiții, iar 30% din intențiile de investiții se îndreaptă spre zona Asia – Pacific, fața de numai 19% care înclină spre UE. “

În așteptarea votului din Parlamentul European a raportului asupra reindustrializarii Europei, strategul a adăugat: “Un vot favorabil ar trimite un semnal clar ca UE trebuie sa pregătească un mediu corespunzător pentru atragerea investițiilor industriale, iar acesta include costuri cu energia competitive la nivel global. Urmărim evoluția opiniilor alegătorilor asupra principalelor probleme energetice și în special pozițiile miniștrilor în țările UE, în cadrul dialogului din consiliul privind competitivitatea programat în februarie”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *