Acesta este transcriptul mesajului transmis de Carmen Neagu, Președintele Consiliului de Supraveghere al Transelectrica, cu prilejul Energy Strategy Summit, desfăşurat pe 4 iunie la Palatul Cantacuzino din Buşteni.
După atâtea lucruri deosebit de interesante care s-au spus, cred că foarte puţine noutăţi pot să aduc în discuţie. Aş începe prin a felicita Energynomics pentru această iniţiativă. De la început am fost foarte încântată că ne scoate din Bucureşti, ieşim toţi de la serviciu să ne concentrăm, să stăm o zi în care să scoatem ceva între specialişti şi cu autorităţile. Până la urmă, dacă nu noi, atunci cine? În prima parte mă bucur că a fost Mihnea Constantinescu, pentru că el este iniţiatorul unor instrumente care ne deschid drumul spre factorii de decizie, acel grup de consultare al Primului Ministru.
A avut loc o primă consultare, depinde de noi să venim cu ideile şi să fim activi. Coaliţia pentru România este iarăşi un instrument în care zona de afaceri poate să intervină. Și task force-ul pentru energie a lansat nişte teme de consultare foarte interesante. Trebuie să activăm în aceste direcţii pentru a face lucrurile realmente să se mişte în direcţia care trebuie.
Revenind la summit-ul de astăzi, într-adevăr povestea cu viziunea a fost o discuţie, dar înainte de orice eu aş porni de la definirea energiei. Vorbind de strategia energetică, toată lumea mă leagă de Transelectrica, mai ales că suntem şi pe primele pagini ale ziarelor, cu voie sau fără voie, dar background-ul meu e termo şi nu pot să nu mă alătur singurei voci care a vorbit cu căldură despre căldură, pentru că este extraordinar de importantă. Balanţa energetică a unei ţări include mai mult de 80% energie termică. A vorbi de o strategie energetică, în care te concentrezi doar pentru soluţionarea a 50% din balanţa energetică a unei ţări, este o mare greşeală.
Una dintre concluzii ar trebui să fie introducerea zonei de termie ca parte componentă esenţială a strategiei energetice pentru a avea un tot unitar. Despre discuţia pe viziune, se discută despre posibilitatea ca România să devină un hub energetic. Definirea acestui hub nu este foarte clar făcută: este un hub de resurse, un hub energetic comercial? Din această perspectivă, Transelectrica a făcut anul trecut poate cel mai important proiect din istoria ultimilor ani, cuplarea pieţelor. Este un pas extrem de important şi rezultatele sunt remarcabile. Acesta este un prim pas spre Uniunea Energetică Europeană, unde înainte de orice am arătat că suntem pregătiţi şi ne-am aşezat la masă drepţi. Trebuie să facem astfel de lucruri mult mai des în cadrul politicilor europene.
Toni Volpe spunea mai devreme că vizunea de hub energetic trebuie făcută în contextul Uniunii Energetice Europene, nu se mai poate altfel, dar trebuie să fim mult mai proactivi, trebuie să fim cei care generăm direcţii, în parteneriate. Trebuie să ne gândim din punct de vedere geopolitic care este cea mai bună abordare, cel mai bun parteneriat. Din punct de vedere al intereselor geopolitice, o cooperare cu Polonia este deosebit de interesantă, pentru acelaşi tip de interese şi de abordare la marginea Europei. Dar viziunea de strategie energetică nu trebuie desprinsă de viziunea economică a României.
Problema nu e că nu avem strategie, sau că nu avem predictibilitate. În realitate suntem foarte predictibili, și avem strategie cu aceleaşi obiective prioritare de când am terminat facultatea. Tarniţa şi Cernavodă nu s-au întâmplat, asta este problema; strategii avem, ceea ce ne lipsesc sunt acţiunile şi o refacere a studiilor de fundamentare. Strategiile s-au bazat pe strategii de companii, nu s-au mai făcut studii de fundamentare a unei strategii, care să presupună analiză de perspective de consum, analiză de perspective de resursă, analiză de tehnologii. O strategie energetică trebuie să includă şi o metodologie de elaborare a acestor studii şi de actualizare a lor.
În momentul de faţă, în legislaţia energetică există un singur model de actualizare stabilit prin lege a unui tip de studiu. Este vorba de studiul de dezvoltare a reţelelor care se face o dată la 2 ani, de către Transelectrica şi se aprobă de către ANRE, dar acest studiu se face cu o incertitudine asupra generării, asupra dimensiunii, asupra unde, cum, cât va fi distribuită, cât va fi în mari capacităţi, ce tip de resurse.
De exemplu Franţa face din doi în doi ani studii de actualizare a tehnologiei nucleare. Grupuri de cercetători fac astfel de sisteme de actualizare a studiilor de fundamentare a tuturor deciziilor strategice şi tot ce se întâmplă în lume în ultimii ani ne arată câtă incertitudine există şi cât de multe se schimbă. Având un cadru prin care astfel de analize se pot actualiza oricând, nu vom mai putea spune că am schimbat legislaţia fără să avem fundamentări.
S-a vorbit despre capacitatea instalată de 20.000 MW, de consumul mai redus; este importantă în stabilirea strategiei definirea premiselor în care facem analize. Trebuie să recunoaştem că aceşti 20.000 MW sunt pe hârtie. Dacă mâine dispecerul va da comandă să pornească 14.000 MW o să avem o mare problemă. Strategia va trebui să stabilească foarte clar de unde plecăm, care va fi perspectiva şi trebuie să aibă foarte clar programul de implementare şi cu soluţii de tranziţie, pentru că dacă în programul de implementare avem să facem toate investiţiile, durează foarte mult, și până atunci ce facem ? Deci trebuie să existe foarte clar programul de implementare şi soluţiile tranzitorii, precum şi soluţiile de finanţare, unde nu putem să ne limităm doar la a aștepta venirea investitorilor strategici.
Trebuie să avem soluţii de finanţare în diverse strategii şi aceste soluţii de finanţare trebuie să fie foarte clar fundamentate cu politicile tarifare, cu perspectivele de menţinere a suportabilităţii preţurilor şi cu perspectivele de evoluţie a preţurilor combustibililor. În momentul de faţă există un precedent foarte interesant despre care nu s-a discutat. Comisia Europeană a aprobat Contracte de diferenţă pentru Hinkley Point, programul nuclear pentru Marea Britanie. Dacă aţi avut curiozitatea să vă uitaţi pe fundamentarea matematică, este remarcabilă.
Eu sunt convinsă că există suficienţi specialişti capabili să facă o astfel de simulare de perspectivă, dar asta înseamnă fundamentarea unui program de finanţare şi a unor resurse financiare pentru un proiect din energetică. Toate acestea trebuie făcute publice, trebuie să abordăm o manieră mai puţin populistă în ceea ce priveşte evoluţia tarifară.
Nu vor scădea tarifele indiferent ce strategie facem, nu vor scădea tarifele. Acest lucru trebuie să-l asumăm noi ca specialişti. Aceasta este evoluţia preţurilor combustibililor, a diferenţelor între resurse, a modului de acoperire, a necesarului de investiţii, care trebuie să se recupereze. Orice evoluţie tarifară poate doar să asigure suportabilitatea în perspectivă, în contextul evoluţiilor economice globale, dar nu se poate spune că ceea ce vom face va scădea tarifele. Şi acest lucru trebuie să ni-l asumăm şi să avem curajul să îl spunem mai des.
S-au mai menţionat aici incertitudinea asupra generării, creşterea generării intermitente, reverse flow, deja discutăm de consumatori capabili să livreze ei în sistem nu numai să consume. Au fost menționate și elementele de energie eficientă, mobilitate urbană, digitalizare, cyber security. Din punct de vedere al siguranţei sistemului energetic naţional, problema securităţii cibernetice este esenţială.
Vă stau la dispoziţie dacă aveți întrebări.