Argumente extrase din minuta sesiunii de lucru Securitate şi Diplomaţie energetică, publicate de Ministerul Energiei

0

Procesul de elaborare a strategiei energetice naționale a intrat de mai bine de o lună în etapa de analiză calitativă a sectorului energetic, cea mai recentă sesiune de lucru fiind organizată cu sprijinul Academiei de Studii Economice din București (ASE). Atelierul dedicat securității și diplomației în energie s-a bucurat de o largă participare academică, profesională și ministerială. Energynomics.ro a cules din minuta lucrării, publicată de Ministerul Energiei, unele dintre cele mai percutante afirmații, idei și concepte expuse și explicate de către experții implicați în discuții.

Sesiunea de lucru a fost deschisă de Victor Grigorescu, Ministrul Energiei, care a declarat: “Dincolo de discuțiile tehnice privitoare la acest sector, partea de securitate și diplomație energetică reprezintă un subiect fundamental. Suntem la începutul unui proces lung, în care am început să punem bazele a ceea ce ne dorim a fi o viitoare Uniune Energetică. Este momentul oportun ca România să traseze măcar liniile mari de acțiune și să susțină efortul guvernamental, nu numai al acestui Guvern, ci al oricărui Guvern care îi va urma, pentru a-și defini și apăra interesele. Securitatea și diplomația energetică sunt componente cu aplicabilitate extrem de clară în ceea ce se întâmplă în România în domeniul energetic. Securitatea aprovizionării și continuității în aprovizionare trebuie analizată atât la nivel intern, din punct de vedere al sistemului energetic, cât și la nivel extern, direct dependent de sursele de aprovizionare”.

Vulnerabilităţi interne, soluţii şi căi de acţiune prioritare

Valeriu Binig, EY/AmCham:

Cea mai mare vulnerabilitate este consumul de energie termică. Cauzele sunt multiple, dar aș merge direct la soluții: abordarea sistematică a energeticii rurale şi, pe de altă parte, o abordare armonizată între local și centralizat pentru energetica urbană. În concepția mea, este nevoie de o combinare între autoritatea locală și abordarea centralizată. Primarii care au acționat în afara programelor naționale nu au reușit să asigure finanțarea. Se simte nevoia unui consens politic local și a soluțiilor locale. Dezvoltarea soluțiilor trebuie sprijinită de administrația centrală prin cel puţin două modalităţi: expertiză şi garanţii guvernamentale.

Dacă ne uităm la energia termică, descoperim o dependență masivă de biomasă. Ne îndeplinim obiectivele legate de ponderea regenerabilelor din mixul de energie primară, bazându-ne pe rapoarte destul de aproximative în ceea ce priveşte consumul de biomasă. Nu trebuie sa uităm că acest consum se manifestă în special în energia termică rurală, unde eficienţa este scăzută, iar accesul la materie primă nu este reglementat. O altă vulnerabilitate ține de situația actuală a ciclului uraniului: aprovizionarea cu combustibil nuclear indigen este nefezabilă; importul combustibilului nuclear aduce propriile probleme de transport, control și tranzit prin Bosfor. Aș mai menționa ca vulnerabilitate dezechilibrul dintre proprietatea privată și cea publică, legislativul favorizând individul. Legislația privind exproprierea pentru cauze de interes public blochează mari proiecte energetice, atât de electricitate cât și de gaze naturale. Un alt punct vulnerabil este situația mineritului. Situația socială trebuie rezolvată prin reconversia zonelor miniere, cu reducerea ponderii cărbunelui în mixul de energie primară; privim mai pragmatic securitatea energetică, în contextul interconectării.

Răzvan Purdilă, Transelectrica:

Snapshot-ul arată că stăm bine în domeniul energetic. Este o situație de conjunctură sau nu? Avem încă un excedent de capacitate de producție; încă nu ne doare, dar în curând pot apărea probleme. Consumul este mic și capacitatea de export e mare, dar vom avea probleme când exporturile sunt înlocuite de consum indigen. Pe termen lung nu stau în picioare aceste lucruri.

Ionuţ Purica, CNR-CME:

Piața funcționează cu concurență și reguli. În momentul în apare un eveniment de hazard, comportamentul se schimbă brusc și funcționează colaborarea, nu competiția. Trebuie reglată trecerea subită la colaborare de la competiție, atunci când apar probleme de securitate pe termen scurt. Trebuie să avem în vedere problema ciclului de viață al uraniului: dacă importăm, pierdem competența de a produce combustibil nuclear în România și nu mai avem controlul ciclului care aduce cu sine sustenabilitate, dar se pune problema protecției mediului. Sustenabilitatea este mai mare atunci când lanțul valoric este integrat. Deșeurile tehnologice trebuie integrate în ciclul de planificare, fie că acesta este eolian sau nuclear.

Vasile Iuga, PwC:

Tehnologia afectează piaţa și modifică în mod fundamental geopolitica şi geostrategia. De exemplu, fracturarea hidraulică de mare volum a dus la prăbușirea preţului barilului. Tehnologiile noi au permis exploatarea unor resurse din zăcămintele din România, mărind oferta semnificativ. Pe de altă parte, tot evoluţiile tehnologice determină o reducere semnificativă a cererii. Atunci creşterea economică este decuplată de consumul energetic. Apare o reducere semnificativă a cererii comparativ cu creșterea economică. De exemplu, în 2010-2014, PIB-ul a crescut cu 20%, iar consumul de energie a scăzut scăzut cu 20%. Cu toate acestea, intensitatea energetică este încă mult superioară mediei UE.

Ion Lungu, CEZ/AFEER:

Piețele rezolvă o mare parte din probleme, dar nu totul. Este valabil în general în mediul de afaceri, investitorii astăzi sunt orientați mai mult către elementele reglementate, ceea ce înseamnă că există prea multă intervenție sau piețele funcționează suboptim. În ceea ce privește competitivitatea, evoluțiile tehnologice trebuie preluate rapid. Europa a rămas în urma SUA în privința inovației energetice, cu progrese spectaculoase în domeniul SRE. Termenele extrem de lungi în investițiile în generare s-au comprimat, schimbările sunt rapide: cicluri tehnologice de 2-3 ani. Trebuie înlocuite capacitățile vechi, dar s-a constatat că există supracapacitate de moment în regiunea CEE în prezent, temporar. Trebuie echilibrată creșterea de capacitate (soluții noi, inclusiv de rezervă) cu consumul, costurile ș.a.m.d. Este necesară o schimbare de mentalitate.

Mihnea Constantinescu, Guvernul României:

Cred că sunt două dimensiuni ale securității: una care ține de guvernanța energiei și alta care ține de geopolitica energiei. În ceea ce privește guvernanța, cred că ar fi bine să ieșim din constatări și mai degrabă să fim într-o conduită proactivă și să facem propuneri, nu evaluări. La capitolul constatări, abordăm sistemul energetic prin „politica de spa”, activități de întreținere. Trebuie să fim mai fermi în abordarea realității din sistemul energetic. În acest moment, eu nu cred că avem un inventar realist al asset-urilor din sistemul energetic național. Problematica guvernanței energetice, clarificarea legilor, a instituțiilor și reglementărilor, punerea ordinii în guvernanța energiei în România este un efort la fel de important ca inventarul și eliminarea fantomelor. Inconsecvența împiedică elaborarea unei strategii energetice realiste și robuste. Guvernanța este până la urmă una dintre cele mai mari vulnerabilități.

Trebuie să stabilim modul în care definim cadrului legal ce guvernează sectorul energetic: securitatea energetică vs. securitatea națională (sisteme economice și sociale în România etc.). Legile ar trebui tratate ca esențiale pentru securitatea națională, cu implicații asupra modalităților de modificare a cadrului legal. Eu cred că orice înseamnă cadru legislativ ar trebui declarat ca fiind obiectiv strategic. Acum acestea sunt modificate în funcție de conjunctură, prea dese, arbitrare și să nu spunem chiar după interese obscure.

Kinga Daradics, MOL Romania:

Consumatorul trebuie să aibă acces oricând la electricitate, încălzire, energie primară și securitate energetică, tradusă astfel în securitate națională. Care sunt alternativele consumatorului în România, rezidențial sau industrial, pentru accesul la resursele energetice fără întreruperi? Trebuie să ținem cont de inventarul resurselor, de adecvarea producției la consum și de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. La un grad de dependență mai mare decât cel de acum, datorat scăderii consumului, este nevoie de o strategie pe mix energetic pentru următoarele 3 luni, pentru următorii 3 ani și următorii 30 de ani. Ce înseamnă dependența sau independența de gaze, import de cărbune, de uraniu, de electricitate la un moment dat? Sunt ramuri din industrie cu probleme majore de cash-flow, pe linie internă, de stabilitatea și de robustețe a rețelelor interne. Consumatorul trebuie să aibă acces la molecule și electroni; cine poate să asigure pașii în timp real și util (investiții mari, cu durată mare de implementare și de viață) pentru a avea suficientă diversitate cu prețuri mici?

Ovidiu Pop, Eurelectric:

Viziunea UE este ca acest mecanism, piața de capacitate, să asigure puterea de vârf. Am investit în desulfurări, denoxări, acum avem capacitate instalată și o parte funcțională suficientă în electricitate. Piața de capacitate pentru acoperire a vârfurilor, dacă va exista, va fi neutră din punct de vedere tehnologic; interconexiunile vor avea de asemenea un rol. Este esențială inovarea – vezi planul de zonare al RADET. Pe partea de termie, transport, este important accesul terților la rețea. […] Indiferent de vectorul energetic și de sursă, trebuie să avem flexibilitate să schimbăm sursele.

Principii şi obiective de diplomație în energie pentru România

Narcis Jeler, Ministerul Fondurilor Europene:

Putem accesa mecanisme de trading [companii]și dezvolta soluții pentru sectoarele non-ETS. Este o nevoie de protecție socială – prin parteneriate regionale. Mecanismele funcționale sunt setate, suntem luați în considerare, dar suntem oare în stare să accesăm aceste mecanisme? Pentru asistență tehnică avem un model macroeconomic realizat împreună cu Banca Mondială. Trebuie să ne retehnologizăm la nivelul resurselor umane și a aparatului public. Am pierdut 5-6 miliarde de euro din certificate CO2 din lipsă de expertiză și clustere de competență. Ar trebui ca în aceste instituții să existe oameni care înțeleg politicile, sistemul energetic, standarde pe sectoare pentru climă. Toate aceste aspecte sunt importante pe segmentul de standarde de clădiri și decarbonizare a sectorului energetic.

Andrei Țărnea, Institutul Aspen România/Consiliul Consultativ:

La nivel european există competiție de guvernanță între state, nu doar de resurse și tehnologie, tocmai datorită interconectării. Dacă nu suntem competitivi, importăm soluții și energie de la vecini. Sunt elemente critice pentru securitate și buna funcționare a Sistemului Energetic Național, dar capitalul privat trebuie să fie prezent și investitorii trebuie să fie atrași de guvernanța din România. Orice altceva ne va fi dăunător pe termen lung, indiferent de sursa de energie folosită.

Călin Radu Vilt, CNR-CME:

A durat 30 de ani să construim industria nucleară. Cernavodă 3 și 4, a doua tehnologie performantă pentru reducerea emisiilor, sunt un proiect important. Cernavodă 1 a fost încărcată cu combustibil din Canada cu yellow cake din Ucraina, ajungând la un preț foarte bun. Extracția în România este scumpă, ori retehnologizăm minele, ori importăm, dar este o problemă de diplomație, tratate internaționale etc. România are o strategie în vigoare, dar ea nu este aplicată; guvernanța noastră nu este suficientă. Avem un plan de smart grid, al 4-lea stat UE cu o strategie în domeniu, dar există o mare rezervă în implementarea sa. Cel mai mare risc este să facem o strategie și să nu o implementăm.

Vasile Iuga, PwC:

Prin Uniunea Energetică, UE încearcă să ajute țările central şi est-europene să iasă din starea de insularitate energetică și vulnerabilitate. Este posibilă o acțiune coordonată a acestora pentru tratament discriminatoriu pozitiv pentru a rezolva problema de vulnerabilitate. Toate țările din regiune doresc proiecte, însă capacitatea de a scrie proiecte integrat și coordonat a țărilor est-europene este scăzută, comparativ cu cea din vest. Conceptul discriminării pozitive funcționează; capacitatea LNG are altă infrastructură în Spania, Portugalia, Grecia și a fost finanțată de UE. Bulgaria și Grecia vor să devină hub-uri energetic. Avem nevoie să propunem în comun proiecte mult mai multe decât BRUA pentru a ne satisface nevoile.

Sergiu Celac, Ambasador/National Centre for Sustainable Development:

Din punct de vedere al diplomației economice și al diplomației energetice (vs. diplomație clasică politică) există un proiect încremenit de 25 de ani; noi încă nu am înțeles că monopolul de stat asupra comerțului exterior nu mai există. Se discută o reformă a reprezentării intereselor economice românești peste hotare, inclusiv rolul ambasadelor în această problemă. Cine decide pârghia decizională? Eu văd o separare de ficțiune, convenții și acorduri comerciale. Bineînțeles, soluția ar fi un Parteneriat Public Privat, unde statul continuă 2-3 ani, ca intermediar, finanțarea activităților, până la cedarea responsabilității către patronate în colaborare cu camerele de comerț. Trebuie separate intervențiile politice, cadrul legal al relațiilor bilaterale și multilaterale, și partea simplă de comerț.

Mihnea Constantinescu, Guvernul României:

Diplomația energetică nu rezolvă decât paliativ problemele Sistemului Electroenergetic Național, trebuie demitizat acest concept. Nu se face diplomație energetică doar la MAE, ci și la MEC (Ministerul Economiei – n.r). Ar trebui să ne însușim concepte mai largi decât diplomația energetică, de exemplu diplomația economică, diplomația științei, diplomația politicilor de mediu. Diplomația internă este și ea foarte importantă în România, ca element special – din poziția de funcționar public în MAE, trebuie să se facă diplomație între instituțiile românești în domeniul energiei, respectiv între mediile public, privat și academic. Această dimensiune internă de acomodare a intereselor ar fi bine să poată fi diminuată, însă în prezent este necesară, deși are loc în mod dezorganizat, spontan. A existat un mecanism organizat, Grupul de Lucru Interdepartamental pentru Securitate Energetică, însă interesul pentru acest mecanism a dispărut și este puțin probabil să fie reactivat.

[…] Suntem credibili în demersurile de diplomație energetică în măsura în care nivelurile de ambiție sunt realiste și nu sunt singulare, ci în concordanță cu ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Vorbesc de o diplomație energetică ce pornește de la diplomația regională. Construcțiile sunt cu ambiții strategice mari mai mici și cu multe abordări tactice. Această abordare a pașilor mărunți în demersurile regionale în relația cu partenerii noștri C/SEE este mult mai eficientă. Trebuie să existe interes astfel încât statele Sud Est Europene și Central Europene să fie văzute distinct. Construcțiile într-o zonă atât de diversă, complexă, dificilă, nu vor fi marcate de solidarități create peste noapte, asumate implicit. Este nevoie de eforturi susținute. România participă activ la dimensiunea externă a strategiei energetice europene. Testul pentru noi va fi să reușim să punem Republica Moldova pe harta strategică a energiei europene.

Valeriu Binig, EY/AmCham:

Populația consumă mai multă energie primară cum este lemnul de foc decât consumul total de energie electrică din România. Există o problemă a eficienței la încălzire, plus mari incertitudini statistice. Nu dorim să importăm hrană din cauza culturilor energetice, însă în prezent acestea nu au o destinație utilă. Nu promovăm biomasa cu orice preț, dar trebuie aduse tehnologii și abordată problema altfel. Există probleme de subvenții necoordonate, cu efecte nefericite asupra producției de biocarburanți în România. […] Serbia este în dialog de aderare la UE. Minele din Serbia, după inundațiile din 2015, sunt în continuare închise; colaborarea este strânsă pe partea de electricitate, fie export de lignit, fie de electricitate și interconectare, colaborare la Porțile de Fier etc. Serbia are nevoie să adere la UE, se pregătesc de smart metering, au tehnologii și probleme similare, prin urmare colabora foarte bine. Turcia are și ea un dialog de aderare, de lungă durată. România trebuie să urmărească atent dialogul Turciei cu Uniunea Energetică.

Diana Hățiși, Ministerul Energiei:

Sunt state membre ale UE cu o relație privilegiată cu Federația Rusă. Este greu să ai o singură voce în negocierea cu Federația Rusă, este greu să vorbești despre o piață comună în Uniunea Energetică și solidaritate. Avem de învățat din experiențele proiectelor eșuate – South Stream, Nabucco, etc. Cred că trebuie să avem mai mult curaj în asumări pentru diversificarea surselor, trebuie să vedem cum fac vecinii (și o fac bine) și este important să ne influențează mult. Grecia e importantă, nu doar Ungaria – au Coridorul Sudic de Gaze, negociază cu Iran, au un parteneriat cu Rusia, etc. Avem obligația să analizăm toate oportunitățile pe care le avem.

Radu Dudău, coordonator Strategie Energetică, Ministerul Energiei:

Diplomația e un joc strategic. Trebuie foarte bine să poziționezi inteligent acțiunea în context. Este necesară coordonarea unor obiective diferite. De exemplu, atunci când susții la nivel guvernamental un proiect energetic internațional, acesta trebuie să facă se alinieze cu celelalte obiective de politică externă. Poziționarea unui stat față de multitudinea de proiecte propuse din ultima perioadă trebuie să fie tratată în mod integrat. România a avut totuși o poziționare coerentă și consistentă de diplomație energetică, în ultimi câțiva ani.[…]

Ar trebui să realizăm progresiv degeopolitizarea gazelor naturale. În interiorul UE; cel mai mare progres de securitate energetică a fost realizat prin introducerea regulilor de liberalizare și anti-trust în piețele de energie – mai ales în Europa de Vest. Procesul nu avansează de la vest la est cu viteza dorită, însă este mult mai eficient decât speranța „vorbitului pe un singur glas” și a solidarității în diplomația energetică. Practic e aceeași politică a pașilor mărunți. Piața europeană de gaz natural devine una bazată pe reguli, cu interconectări; efectele sunt vizibile și în România. Gazul poate fi atunci tratat în termeni economici; utilizare sa pe termen lung va fi dictată de forțele pieței. Relația de dependență asimetrică față de Gazprom dispare, odată ce Gazprom respectă regulile pieței europene.

Gheorghe Ștefan, Transgaz:

Modelul de piață din strategie pe care îl punem la punct trebuie să fie compatibil cu statele vecine, dar și cu piețele mature. Transgaz și ANRE trebuie să preia cele mai bune practici în funcționarea rețelei și a pieței. Ne concentrăm pe infrastructură, dar sunt esențiale modelul de piață, soft-ul și interoperabilitatea. În 20 din 28 membre state funcționează piețe virtuale de tranzacționare, toate au un sistem și o piață de gaze naturale! România și Bulgaria sunt în urmă, deși din 2009 trebuie să trecem la acest stadiu. Din 2009, este o obligație să angajezi transparent pentru toți participanții capacităților entry/exit și punct virtual la mijloc. Grecii/ DESFA au apelat la Belgia/Fluxys, acord pentru studiu de fezabilitate pentru punct virtual. Croații au intrat în UE în 2013, din 2014 au punct virtual de tranzacționare, cu sprijinul unui memorandum la nivel de autorități.

Share.

Lasă un comentariu