Schimbare de paradigmă pe piața gazelor naturale din regiune

Industria de petrol și gaze din România trăiește cu entuziasm zorii unei noi ere – exploatarea comercială a zăcămintelor recent descoperite în perimetrele offshore din Marea Neagră. În ultimele luni, cadrul legal a suferit modificări, încercându-se adaptarea normelor în vigoare la problematicile și nevoile specifice unei activități de o asemenea anvergură.

Pg-106-Varinia1Amintim în acest sens proiectul legislativ privind unele măsuri necesare pentru implementarea operațiunilor petroliere de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetrele petroliere offshore, proiectul legislativ privind modificări la legea minelor 85/2003, proiectele de modificare a legislației primare și secundare în domeniul gazelor naturale, cum ar fi OUG 64/2016, și noile reguli de tranzacționare pe piața centralizată de gaze, interconectare și transport.

În martie anul trecut, Comisia Europeană a adoptat regulamentul 460/2017 de stabilire a unui cod al rețelei privind structurile tarifare armonizate pentru transportul gazelor care prevede că producătorii și furnizorii de gaze naturale – potențiali beneficiari ai proiectelor de extindere a conductelor magistrale – sunt chemați să garanteze operatorilor de transport că își vor recupera investițiile în extinderea rețelei din creșterea cantităților de gaze transportate și că nu vor fi obligați să majoreze în acest scop tarifele de transport, ca urmare a cererii insuficiente.

Transgaz a elaborat o procedură privind rezervarea de capacitate incrementală în sistemul național de transport al gazelor naturale (SNT), prin derularea proceselor de capacitate incrementală având ca obiect puncte de intrare în / ieșire din SNT al gazelor naturale, altele decât punctele de interconectare, ce urmează a fi create / dezvoltate prin intermediul proiectelor incluse în planurile de investiții și de dezvoltare a sistemului pentru următorii 10 ani. Până pe 9 iunie 2018, proiectul de decizie privind avizarea de către ANRE a acestei proceduri se află în dezbatere publică. Noțiunea de “capacitate incrementală” de transport de gaze naturale, este definită ca “o posibilă creștere viitoare, prin intermediul unor proceduri bazate pe piață, a capacității tehnice existente sau o posibilă capacitate nouă, creată acolo unde în prezent nu există niciuna, care poate fi oferită pe baza unor investiții în infrastructură fizică de transport și care poate fi alocată ulterior, sub rezerva obținerii de rezultate pozit
ive la testul economic, în punctele existente de intrare în / ieșire din SNT sau prin crearea unor noi puncte de intrare în / ieșire din SNT”.

Pg-106-RamonaÎn această perioadă, Transgaz, operatorul sistemului de transport al gazelor naturale, efectuează teste de piață sub forma unor proceduri angajante de testare a cererii din partea potențialilor cumpărători. În baza acestora, se vor lua decizii în ceea ce privește investițiile ulterioare. Un exemplu este conducta subterană Tuzla-Podișor, care ar urma să lege, pe țărm, perimetrele de la Marea Neagră cu sistemul național de transport. În acest context, pe 18 mai 2018, Transgaz a încheiat etapa primirii de oferte pentru rezervare de capacitate incrementală – etapă angajantă pentru punctul de intrare Tuzla.

Din aprilie 2018, România exportă o cantitate de aproximativ 2.500 MWh pe zi către Ungaria prin gazoductul Arad–Szeged. Cunoscut este faptul că România, din cauza limitărilor tehnice, reușea să exporte numai virtual, prin backhaul, cantități semnificative de gaze naturale către această țară. Reluarea exporturilor, chiar și cu cantități relativ mici, poate fi văzută și ca o prefață la statutul de exportator major pe care România îl va dobândi cu siguranță odată cu intrarea în exploatare a zăcămintelor din Marea Neagră.

După declarațiile publice ale autorităților, România ar putea avea un potențial excedent de 6 miliarde de metri cubi de gaze naturale anual după începerea exploatărilor offshore, ceea ce ar pune România în poziția de unic exportator în zonă. Planul inițial, finanțat și de Comisia Europeană, era ca gazul din Marea Neagră să ajungă în Austria. Pentru acest lucru, Transgaz a primit bani europeni în vederea finanțării parțiale a construcției segmentului românesc al gazoductului BRUA. La începutul acestui an, însă, Budapesta a anunțat că nu susține continuarea BRUA până la Viena, dorind ca gazoductul să aibă punctul final pe teritoriul Ungariei. În acest context, una dintre soluțiile alternative avute în vedere de piață pare să fie inclusiv exportul către Ucraina și pe direcția sud spre Bulgaria și Turcia.

Reactivă la situația gazelor naturale din perimetrele offshore românești, în contextul în care contractele pe termen lung ale Gazprom au expirat sau expiră în curând, lăsând astfel liberă o parte din capacitatea de tranzit, Ucraina, încearcă să nu rateze startul, astfel încât Ukrtransgaz, compania care operează sistemul de conducte din Ucraina a solicitat de curând oferte de la firme pentru a rezerva capacitate pe gazoductul dinspre România, iar rezultatul a fost peste așteptări: producătorii și traderii au licitat dublul capacității de import scoase la licitație de țara vecină. Conductele folosite acum de Gazprom pentru exporturile de gaze din Rusia spre sudul Europei nu permit deocamdată fluxul bidirecțional, însă pentru realizarea acestui lucru specialiștii estimează că investițiile ar fi minime.

Paradigma regională se schimbă, iar piața se repoziționează

În jurisdicția bulgară a Mării Negre s-a prelungit cu încă doi ani faza de explorare a perimetrului Han Asparuh, cel mai mare proiect din sectorul gazelor naturale de până în prezent în Bulgaria. Cu investiții de peste jumătate de miliard de dolari în ultimii 6 ani, investitorii au desfășurat numeroase campanii de achiziție seismică 2D și 3 D și au reușit săparea a două sonde de explorare la peste 5.000 de metri adâncime.

Fără dubiu, Marea Neagră se prefigurează a fi viitorul “hot spot” al producției est europene offshore de gaze naturale. Cu iminenta declanșare a unei noi runde de licitație pentru perimetrele onshore, în următorii ani, în România, sectorul de petrol și gaze românesc ar putea fi revigorat simultan cu relansarea pe plan internațional a industriei. România are nevoie acută de investiții în sectorul onshore și de continuarea investițiilor în sectorul offshore. Piața ar fi reactivată, din perspectiva tranzacțiilor și asocierilor specifice industriei, dacă legislația și cadrul fiscal s-ar clarifica, dacă producția de gaze ar putea fi adusă în piață în condiții care să permită finanțarea investițiilor aferente. Pașii rămași de parcurs sunt importanți pentru că pot aduce claritate și stabilitate mai ales în ceea ce privește fiscalitatea. Este important să nu ratăm acest moment în care paradigma regională se schimbă, iar piața regională se repoziționează sub influența tendințelor naturale ale tuturor jucătorilor implicați.

_____________________________________________

Analiza a apărut iniţial în numărul din iunie 2018 al energynomics.ro Magazine.

Dacă vrei să primești prin curier acest număr (iunie 2018), în format tipărit, scrie-ne la adresa office [at]energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție. Toate numerele anterioare sunt accesibile AICI, în format electronic.

Share.

Lasă un comentariu