Potențialul României de construire de capacități de generare din surse eoliene offshore e încă neexploatat

În iunie 2020, Senatul României a propus dezbaterea unui proiect de lege privind măsurile necesare pentru efectuarea operațiunilor de exploatare eoliană offshore. Pentru moment, proiectul de lege se află încă în Senat în așteptarea aprobărilor de la diferite comisii.

Proiectul de lege vine după ce marile companii energetice românești Hidroelectrica și Romgaz au facut publice deciziile de a-și extinde afacerile în energie regenerabilă, inclusiv în sectorul eolian offshore.

Proiectul de lege propune ca dreptul de inițiere și derulare a proiectelor de generare din surse eoliene offshore să fie obținut de la statul român prin Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri (MEEMA), fie prin concesiuni acordate prin proceduri de licitație, fie prin licențiere directă (acordată părților interesate care demonstrează capacitățile tehnice și financiare relevante). Dacă dreptul de a construi și de a exploata un parc eolian este atribuit prin licitație, concesiunea va fi acordată pe baza criteriilor „prețului cel mai mic”. Câștigătorii ofertelor vor trebui, de asemenea, să prezinte un „necesar cât mai mic de subvenții”.

Parcurile eoliene offshore stabilite în conformitate cu procedurile de licitație competitivă au dreptul la subvenții în anumite circumstanțe. MEEMA are în vedere introducerea unei scheme de sprijin pentru investiții în producția de energie electrică de nouă generație cu emisii reduse de carbon. Recent, Guvernul a aprobat un Memorandum care prezintă planul unui mecanism de sprijin sub forma unui sistem bazat pe licitații de capacități plătite prin contracte pentru diferență (CfD) și prevede bugete anuale provizorii pentru licitații, alocate pentru fiecare tehnologie în parte.

Proiectele de parcuri eoliene offshore stabilite în conformitate cu procedurile de licențiere directă vor avea dreptul – după conectarea la rețea – la o bonificație de maximum 0,025 euro/kWh în plus față de prețul de piață al energiei electrice. În plus față de bonificație, se va acorda o compensație pentru echilibrarea costurilor, în valoare de 0,020 euro/kWh, timp de 20 de ani după conectarea la rețea.

Proiectul de lege introduce o serie de autorizații specifice necesare pentru capacitățile eoliene offshore nou construite, cum ar fi o licență pentru efectuarea de investigații prealabile, licență de construcție, licență de generare și autorizație de generare (necesară pentru parcurile eoliene de peste 25 MW).

Spre deosebire de celelalte capacități de producție onshore, renunțarea la investiție și schimbarea formei de control asupra acestor capacități de generare offshore sunt supuse unor limitări specifice, și anume orice transfer direct sau indirect al drepturilor și obligațiilor asupra licențelor cheie se efectuează numai cu aprobarea prealabilă a MEEMA.

Proiectul de lege prevede drepturi specifice de acces la teren, în funcție de regimul proprietății, iar conectarea la rețea este garantată, cu condiția ca parcul eolian offshore să demonstreze că respectă toate cerințele tehnice, funcționale și de licențiere.

Legea propusă prevede, de asemenea, dispoziții fără precedent, și anume posibilitatea ca persoanele cu proprietăți în zonele de coastă să devină acționari la companiile care vor dezvolta aceste parcuri eoliene din Marea Neagră. Persoanele fizice vor avea dreptul să primească 20% din acțiunile companiilor care dezvoltă parcuri eoliene offshore dacă locuiesc la o distanța de până la 4,5 km de parcul eolian offshore sau în localități situate la 16 km.

Se așteaptă ca proiectul de lege eoliană offshore să treacă prin procesul legislativ în această toamnă și este probabil să mai sufere unele modificări înainte de a ajunge la Camera Deputaților pentru deliberări ulterioare. Ca urmare, proiectul de lege ar putea fi finalizat anul acesta, termen ce coincide cu anunțurile Hidroelectrica privind investiții ambițioase în producția de energie electrică eoliană offshore cu o capacitate totală instalată între 300 MW și 500 MW (în funcție de rezultatul studiilor de fezabilitate). Potrivit unui raport al Băncii Mondiale din martie 2020 și revizuit în mai 2020 privind potențialul tehnic eolian offshore al Mării Negre, România are un potențial estimat de 74 GW.

Exploatarea energiei eoliene nu este o preocupare nouă la nivel global, dar în ultimele decenii s-a dovedit a fi una dintre industriile cu cel mai accelerat ritm de dezvoltare. Din 1982, când a fost instalat în Grecia primul proiect eolian, și din 1991, când primul proiect eolian offshore a fost instalat în largul coastei Danemarcei, Europa a devenit lider al acestei industrii, în special prin proiectele din nordul Europei. Politica ambițioasă a UE privind decarbonizarea și acordul de la Paris care încurajează tranziția energetică au catalizat, de asemenea, rolul surselor regenerabile de energie și, alături de progrese tehnologice imense, au sporit investițiile în generarea eoliană offshore. Turbinele depășesc acum 8 MW instalați pe unitate, iar Association of Wind Energy Europe estimează că până în 2030 vor exista aproximativ 320.000 MW în capacități de producție eoliană instalați în Europa. Aceasta înseamnă o dezvoltare extraordinară pentru acest subsector în anii următori. Până în prezent, deși potențialul eolian onshore al României a fost confirmat în urmă cu aproximativ zece ani, când au fost instalate primele capacități eoliene în cadrul schemei de sprijin prin certificate verzi, nu s-a discutat despre potențialul eolian offshore românesc în Marea Neagră. România are o istorie îndelungată în ceea ce privește operațiunile petroliere offshore, dar rămâne totuși de văzut cum va fi valorificat potențialul eolian natural care pare să reiasă din studiul Băncii Mondiale, ținând cont de particularitățile platformei continentale românești și de legislația aplicabilă. Proiectul de lege pentru stabilirea cadrului privind concesiunile și construcția capacităților de producție offshore nu este doar oportun, ci și util și pozitiv în semnalarea faptului că România intenționează să dezvolte acest subsector. Investitorii se vor uita la viabilitatea proiectelor în termeni de factori specifici amplasamentului, cum ar fi distanța de la țărm și adâncimea apei, și legislația aplicabilă în ceea ce privește planificarea spațiului, autorizarea, mecanismele de subvenționare și conexiunea la rețea.

Subiectul merită urmărit în anii care vin, deoarece are potențialul de a încuraja investiții fără precedent și de a remodela sectorul energetic românesc, așa cum doar o revoluție tehnologică care apare o dată într-o generație o poate face, însă numai cu asigurarea unor politici și a unui cadru legislativ propice.

_____________________________________________

Articolul a apărut inițial în numărul din octombrie 2020 al Energynomics Magazine.

Dacă vrei să primești prin curier acest număr (octombrie 2020), în format tipărit sau electronic, scrie-ne la adresa office [at]energynomics.ro, pentru a te include în lista de distribuție. Toate numerele anterioare sunt accesibile AICI, în format electronic.

Share.

Lasă un comentariu