###author###
Inițiativele care ar plasa parlamentarii români deasupra legii și i-ar scăpa de pedepse pe cei deja condamnați au stârnit un amplu val de reacții critice. Mai întâi, timid și răzleț, în presa din România. Au apărut apoi comentariile din partea Președinției și după acestea, reacții dinspre numeroase ambasade influente – Statele Unite ale Americii, Olanda, Marea Britanie, Franța, Germania -, dar și de la Bruxelles.
În aceeași zi de marți, Legea Mineritului era sufocată în Camera Deputaților de lipsa de curaj și/sau implicare a parlamentarilor. Majoritatea politică aparent confortabilă se dovedește insuficientă pentru o actualizare de legislație de care industria are nevoie ca de aer.
Unul dintre consilierii premierului explică situația prin presiunea străzii, care a descurajat parlamentarii. La rândul său, fostul ministru al Economiei Varujan Vosganian a resimțit respingerea Legii minelor drept „o mare lovitură”. Și constată faptul că „o ţară întreagă se bucură”.
Respingerea Legii Minelor fost o mare lovitură, dar am văzut că o ţară întreagă se bucură.
Între explicațiile acestui eșec se numără, fără îndoială, lipsa de transparență a procedurilor din Parlament: viteza neverosimilă cu care a trecut proiectul prin comisiile de specialitate, apelul la vot pe un text necunoscut, adăugarea unor fragmente de text dintr-un proiect amplu criticat anterior (inclusiv în stradă) și respins deja în urma unor dezbateri parlamentare. Mai pot adăuga lipsa oricărui efort de comunicare, explicare și promovare a modificărilor introduse prin acest proiect.
Cu tot cinismul lor, comentariile lui Marius Ghilezan construiesc cea mai plauzibilă perspectivă asupra votului de marți: „Festina lente e o singura strategie de supravieţuire politică a lor [parlamentarilor USL]”. Mai precis, pentru a obține maximum de favoruri din partea companiilor din industrie, politicienii amână cât pot răspunsul (legislativ) la nevoile acestora.
Putem înțelege astfel nu doar gripajul neanunțat al mașinăriei de vot USL, ci și lipsa de reacție din partea inițiatorilor: oficiali și experți guvernamentali. În numărul din noiembrie a revistei energynomics.ro Magazine, Nicolae Turdean și trei dintre foștii președinți de la ANRM au adus unele precizări. Dar numai la apelul nostru și numai pentru industrie…
Se menține totuși asurzitoare tăcerea din partea potențialilor beneficiari: companii, consultanți, experți, firme de lobby. E de neînțeles de unde ar putea veni susținerea publică pentru operațiunile lor prezente sau viitoare fără o acțiune constantă de informare și explicare dinspre departamentele de comunicare ale companiilor. Dacă nici în ceasul al 12-lea, când operațiunile de prospectare și explorare se fac sub protecția Jandarmeriei, atunci când?
În chestiunile legat de corupție, România pare să fi externalizat reacția etică la Bruxelles și în birourile ambasadelor. Pentru reglementarea și administrarea industriei energetice pare să nu existe nicio instanță de apel, nici o contra replică la acțiunile politicienilor. Tăcere asurzitoare din partea sutelor de companii afectate și din partea zecilor de asociații înființate tocmai pentru a reprezenta companiile în asemenea situații.
